| = "cel mai bine se citește în riduri" - | Ottilia Ardeleanu [07.Feb.12 21:27] |
| un element esențial al discursului care, simplu și optimist în aparență, induce acea crispare, acel adevăr și acel chip... să fie chiar viața un "cimitir vesel"?! | |
| = părere | Bot Eugen [07.Feb.12 22:22] |
| ultima strofă mi se pare în plus, explicitează inutil. Singurele rânduri demne de reținut mi s-au părut: „trăim și moartea pare iluzie” „cel mai bine se citește în riduri” Eugen. | |
| = teoria membranei- lim | Petrică Viorica [08.Feb.12 07:09] |
| am fost inspirata in noaptea asta. am ales bine. aici am poposit la sfarsit. trebuie sa fug.nu stiu ce aveti cu ridurile, prietene Bistritene. toata lumea se lasa inspirata de ele. deci, sa citim in riduri. poezia isi atinge scopul. veselie mare. cu riduri in forma de floare. si aici cimitirul e vesel. moartea ne da tarcoale si noi versuim. "gandul sa fie bun cand privesti in oglinda/ chipul ce nu-ti apartine" asa e, apartine celor din jurul nostru pentru care ne chinuim zi de zi."ultima oglinda a aminirilor/ iti va crispa un zambet". citit, placut impresionat. asteptam noi poezii. inspiratie divina! noapte buna! Vio | |
| + când nu mai trăiește decât cuvântul | Vasile Munteanu [08.Feb.12 09:20] |
primul lucru ce îmi vine în minte când aud de locația respectivă este: "Aici zac și sunt mort eu./ Ce n-aș da să fii în locul meu." cred că textului nu i-ar fi stricat puțin umor (negru, sec), clasicul "haz-de-necaz", hâtroșenia specifică; altminteri este un text reușit, unitar, care nu numai că reușește fără emfază să inducă cititorului starea de contemplare, dar care chiar construiește o anume stare, o participare aproape empatică (lucru destul de anevoios unui text despre cimitir - atât de numeroase). | |
| = Răspunsuri | Liviu-Ioan Muresan [09.Feb.12 20:03] |
| Ottilia Ardeleanu, da, uneori ajungem să privim astfel. O fi timpul ce trece peste noi? Eugen, poate e stilul meu să trag o concluzie, sau un enunț pe care îl consider de valoare. Și, chiar dacă nu are, îl păstrez. Viorica Petrică, asta cu ridurile e doar rezultatul trecerii. Și devine vizibil. Chiar palpabil. Din păcate. Vasile Munteanu, umorul l-am exersat în titlu și subtitlu. Nu e chiar reușit, o palidă realizare a intenției. Dacă se simte starea de contemplare e suficient, adică m-am pliat pe cititor. Mulțumire pentru evidențiere. Vă mulțumesc tuturor pentru cuvinte și bunele intenții. | |