| = da, | Ottilia Ardeleanu [05.Feb.12 13:16] |
| Poezia este... pac pac, o sclipire, un pocnet, un te iubesc instantaneu, un optimism "înaripat", un vraci... ceva "cool"! | |
| = adrian | Stefania Klein [05.Feb.12 14:12] |
| Te uită ce mă bântuie pe mine în vremurile acestea jăvrești. Ale tale fantasme, mai bine zis fantome, se întâlniră undeva în văzduh cu ale mele. E de la chiciură, clar. :) | |
| = hai ma adrian | Anca Roshu [05.Feb.12 14:20] |
| mai lasa cul-urile alea deoparte, ca, stii cum eu, ce-i prea mult strica. am citit titlul poezie si hat, memoria mea elefantina zice bai ai mai citit ceva cu cul oare tot la baietul asta? ma dusei in pagina ta si ajunsai la ingerul ala recomandat si pomo si cul si metrosexual pe deasupra, bietu'. acuma nu zic ca poezia asta nu-mi place da' eu m-as opri cu titlul dupa paranteza aia faina. si sigur ca in realitate nimic nu e sigur, definitiv si absolut. cu toate astea, mi-a placut mai tare strofa a doua, cu tot cu vocea poetului (zau ca nu trebuia cu majuscule, ca-ntelegeam si fara) care mangaie. amin, am citit o poezie cool! :D | |
| = între | Vasile Munteanu [06.Feb.12 05:16] |
inițial, la o prima lectură, am vrut să las un comentariu ironic (cred că m-aș fi legat de ticul nervos al acelui deget și de expresia "pac, pac", care, împreună, portretizează într-o manieră deja generalizată pe multimediatizatul personaj din Pipera); dar aproape instantaneu m-a speriat propria superficialitate și-am tresărit la amintirea acestui mod "preșcolar" de "a ucide" ceea ce îl agresează din exterior (de regulă, tot ce mișcă) pe copilul nedeprins încă a ucide în scris; scris care devine astfel (în s2) mai mult împărtășanie, decât împărtășire. cu respect, Vasile Munteanu | |
| = re | adrian pop [06.Feb.12 12:41] |
| otilia, in ciuda aparentelor, nu mi-am propus o incadrare universala a ceea ce este poezia subiectiv, am considerat auto[ironia] un ingredient necesar stefania, been there, done that glad to hear you talk this way :) anca, titlul este o trimitere la definitia poeziei la platon "...acel lucru fragil, sacru si inaripat" - in nesabuinta mea mi-am permis o parere personala, un adaos - gluma, autoironia; pe linga faptul ca-i inaripata poezia trebuie sa fie si cool [adica un fel de trivializare a "operei" personale]; asta-l impiedica pe autor sa isi acorde prea multa importanta absolut vital daca tinem cont de faptul ca Poetii au disparut de mult de pe fata pamintului [asta ar trebui sa te lamureasca de ce am scris poet cu p mare] in ce priveste "ce-i prea mult strica" - incearca sa privesti problema asa: este greu de epuizat un cuvint, chiar si infamul cuvint "cool" - orice gramatic competent iti va spune asta, limba-i, in esenta, inepuizabila; in plus, exista o multime de "artisti" care se epuizeaza cu mult inainte de a uza, fie si macar, un cuvint, eu mi-am propus sa le epuizez pe toate inainte de a mi se intimpla susnumita tragedie vasile, cind apelezi la o simbolistica clara sau la o imagistica evidenta, este obligatoriu sa iti asumi si riscurile care decurg din asta in acest caz, mi-a scapat din vedere ce anume poate fi asociat acelui deget - pecetea idiotului personaj din pipera, pur si simplu am avut un, cum ar spune cineva "momentary lapse of reason" - fie si din acest motiv meritam, cu virf si indesat ironia; chiar daca am avut in vedere un alt "pac pac", unul pe care l-ai intuit corect, unul care incepe/trece din/prin virsta inocentei si ajunge, intr-un final, sa poarte [pe nesimtite] chipul divinitatii, asocierea mentionata poate compromite, in mod nefericit, ideea dupa cum vezi, singura solutie-i sa imi traduc textul si sa-l public intr-o tara unde imbecilii nu-s vectori culturali :) dincolo de asta, ma bucur ca ai "simtit", cred ca asta-i termenul corect, despre ce-i vorba in text; in ciuda capcanei involuntare desi in cabotismul meu incerc, din rasputeri, sa imi derutez cititorul tuturor, mersi ca de obicei, sinteti prea generosi | |