Comentariile membrilor:

 =  punctuală
Alex Andrei Filip
[27.Jan.12 07:36]
"un fluier strǎmoșesc menit sǎ
trezeascǎ cu cântecul lui amintirea
jertfelor"

bine zis.., și măcar de-ar fi așa.

 =  Când aurora țese miraje sub piele!
Maria Elena Chindea
[27.Jan.12 07:36]

Un poem al "liniștii neliniștite" l-aș numi eu, de parcă Dumnezeu ar ninge peste lume zăpadă sângerie (remușcările noastre datorită absențelor noastre). Cred că mirul care ar mântui lumea de "putregai" ar fi "mirul trăirii poematice".Prea ne-am învățat să vedem doar coaja aspră a vieții! Fără îndoială că avem nevoie de "fluierul strămoșesc" care să ne reamintească cine suntem! Să nu mai trăim la întâmplare acoperiți de "fumul iluziei"! Trecerea ta ușoară, discretă, pe deasupra umbrelor și păcatelor pământului (cu tot ce încorporează) îi dă poemului imponderabilitate! Mulțumesc pentru hrănire!
Maria

 =  Rǎspuns Alex Andrei Filip
Rodica Lupu
[29.Jan.12 08:17]
Ei, multe n-ar mai fi așa…. de-ar fi așa! Dar…mergem înainte! Mulțumesc de trecere și semn!

 =  Rǎspuns-Maria Elena Chindea
Rodica Lupu
[29.Jan.12 08:17]
Mulțumesc și eu pentru popasul tǎu aici. Cum bine ai remarcat, adeseori remușcǎrile, poate neîmplinirile, ignornța sau câte altele, ning peste noi tristețe(nemulțumire), ni le-asumǎm chiar dacǎ iluziile câteodatǎ sfârșesc acoperite de fum. Totdeauna întoarcerea la Dumnezeu( la speranțǎ) aduce o razǎ de luminǎ ,ne acoperǎ acel putregai cu un strat protector din bǎtaia vântului! Cu prietenie, Rodica!





Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !