| = Propun... | Miclăuș Silvestru [23.Jan.12 16:52] |
| să renunțați la ultimul paragraf, ori să-l motivați... creștinește. Așa cum este acum, îmi pare... profanare a cimitirului, a tuturor mormintelor... de dragul "colectivizării". Sau... așa să fi fost...? Poate să rămână poetica propoziție: "A aprins o lumânare printre macii adiați de vânt". De remarcat cum este descris momentul trecerii... la cele veșnice... "delirul", ultima dare de seamă: "A deschis ochii privind albastrul cerului. Privea cerul dar totodată o vedea, lângă el, pe mamă-sa dictându-i lui, copil în clasa întâi, o lecție din abecedar, și nu-și da seama cum s-a făcut, dar acolo erau și frații și surorile lui, dar parcă erau mai mulți, ba nu… erau tot ei, dar la diferite vârste. I-au apărut apoi, și nu s-a speriat, pentru că așa trebuia să fie, străzile Sibiului, apoi iat-o pe Victoria și pe socrii săi, pe țiganii ce i-au cântat la nuntă și chiar pe Mărie, țiganca din Slimnic, care mânca din felurile de bucate ale nunții, iată și copiii așezați în bănci, erau mulți, dar el își amintea numele fiecăruia și chiar întâmplări legate de ei. Iată-i și pe copiii săi, pe fetiță și băiat, întinzând mâinile spre el. Se vede pe el, acum, în Catedrală. Printre preoții ce slujeau în sobor îl zărește și pe căpitanul preot Boțocan. Înalt Prea Sfinția Sa Nicolae, din jilțul din dreapta altarului parcă-i zâmbește. Acum aude acordurile Baladei lui Ciprian Porumbescu dar nu vede pe nimeni cântând… ba da, este el în fața copiilor din satul Șpring. Apoi n-a mai auzit și n-a mai văzut nimic în juru-i. Doar acolo, în înaltul cerului, albastrul pare că s-a deschis făcând loc unor culori aurii…" "Înștiințarea"- ar putea fi expusă drept Motto- părere. Am citit încercând să trăiesc vizual groaznicele momente. Sper s-avem parte numai de pace... și libertate! Vă doresc mult succes! | |
| = Da, chiar așa a fost: | nicolae tomescu [23.Jan.12 19:12] |
| După război, prin anii 5o ai secolului trecut, cimitirul a fost desființat, și crucile arse, terenul arat. Un om de bine,Ioniță Sava, astăzi decedat, cântăreț al vechii biserici din Lețcani, monument istoric, a apucat de a făcut o schiță a cimitirului cu crucile și numele de pe ele. Pe baza acelei schițe,după 1989, cimitirul a fost refăcut și a primit numele de "Mareșal Ion Antonescu" (de acest nume au fost nemulțumiți susținătorii ideii de holocaust) "Înștiințarea",de care vorbiți este o scrisoare trimisă familiei de comandantul companiei din care făcea parte sublocotenentul din text. Am pus puncte de suspensie pe fragmente nesemnificative. Cu acest fragment, al 22-lea din capitolul XII, am încheiat, cred, Drumul spre necunoscut. Cât de curând o să trag la imprimantă tot materialul, îl voi corecta o și probabil mai tăia și restructura, apoi voi vedea ce voi face cu el. | |
| = Lămurit... | Miclăuș Silvestru [23.Jan.12 21:03] |
| mulțumesc pentru explicații. Demnă de laudă osteneala bravului cântăreț; numai așa s-a putut reconstitui lăcașul de odihnă veșnică, cimitirul eroilor. Epilogul ce l-ați scris în comentariu m-a lămurit. Nu-mi rămâne decât să vă felicit pentru sârguința de care ați dat dovadă în a vă dedica scrierii drumului "spre necunoscut", și evident, pentru calitatea literară și valoarea istorică a întregii lucrări. Cât despre viitorul lucrării dv, ce aș putea spune? Sper să se găsească o cale pentru a fi cunoscută cât mai multor interesați de trecutul țării. Vă doresc mult succes și viață lungă! | |