| = Fascinatia Istambulului | Florentina-Loredana Dalian [14.Jan.12 16:36] |
| În vara lui 2009, după ce m-am întors din Turcia, după ce vizitasem (și) o parte din Istambul, inclusiv Palatul Dolmabahce, dacă m-ai fi întrebat „Ce vrei să fii când te-oi face mare?”, răspunsul ar fi venit pe negândite: sultan! :) Vizitând anumite obiective, simți cum, la ăia, curge bogăția pe pereți, nu degeaba au fost ditamai Imperiul. Pe de altă parte, ești frapat și de fața cealaltă, a sărăciei, care îi obligă pe turci să muncească de tineri (chiar de copii). Sunt multe lucruri fascinante în Turcia, pe unele le-ai atins în acest articol foarte bine, Norică. Dar ar merita fiecare un capitol separat. Unul dintre lucrurile care m-au frapat și pe mine a fost, într-adevăr, respectul, mai bine zis adulația acestui popor pentru Ataturk. Nu există local în care să intri și să nu vezi zeci de fotografii ale sale. Oricum, după ce am vizitat atât cât am reușit în Turcia, m-am întors cu o altă părere despre poporul turc, una mult mai favorabilă decât cea pe care mi-o formasem de la distanță. Mi s-au părut mult mai calzi, mai aproape spiritual de noi decât grecii, de exemplu. Acest aspect mă intrigă, având în vedere „apartenența” noastră religioasă comună cu grecii. Dar asta e! Există la turci o mare toleranță (inclusiv religioasă), sunt binevoitori, glumeți. Cât despre modul în care se pricep la comerț, nu vreau să-mi aduc aminte! Au un stil de-a face să-ți sară banii din buzunare! Te felicit și pentru acest text, prin intermediul căruia ne-ai mai plimbat și pe noi prin cele lumi (a propos: și eu am stat nițel crăcănată între Europa și Asia:). Dar cum, măi Norică, nu știai că Sfântul Apostol Andrei a creștinat România, începând chiar cu Dobrogea? Pentru asta te cert. Mai du-te și tu la Biserică! :) sau măcar mai documentează-te, că văd că ești neîntecut la capitolul ăsta. Și te mai cert pentru ceva: mi-ai adus aminte de bunătățile alea de dulciuri, tocmai acum când am decis c-ar fi cazul să mai dau și eu vreo două Kilograme jos! | |
| = Mulțumesc, înaintemergătorule! | Gârda Petru Ioan [14.Jan.12 18:48] |
| Pun la dosar și acest deosebit de util reportaj, ca să nu mai pierd vremea cu căutări atunci când o voi lua pe urmele tale. Nu, nu să te caut, are grijă nevastă-ta, să vizitez și eu ca tot omu! | |
| = Dan, | Ottilia Ardeleanu [14.Jan.12 19:11] |
| ai retrăit o istorie importantă într-un timp așa de scurt, te-ai delectat cu lucruri specifice locurilor, iar tu cu Leni ați fost cel mai agreabil cuplu dintre cele ale grupului. pozele sunt minunate și te-ai pregătit foarte bine pentru călătorie și pentru expozeul acesta. felicitări și bine ai revenit cu picioarele pe pământ românesc! :). La mulți ani și la mai multe! | |
| = :) | Elena Marcu [14.Jan.12 23:46] |
| Dane, deși sunt obișnuită cu jurnalele tale de călătorie, încă sunt uimită câtă răbdare și organizare ai pentru detalii și explicații pentru cititori. E uimitor.:) Pentru că e și util. Și simpatic. Și foarte noristic. Partea proastă e că mă îmbolnăvești să-mi iau lumea în cap iar și abia ce-am venit din concediu. Istanbul deci.:) Mai am o nemulțumire. Jurnalele tale ar deveni adevărate comori dacă, pe lângă cele 2638495956 de chestii pe care le faci tu în general așa și pe care le tot sporești, n-am idee cu ce energie, ți-ai lua răgazul să studiezi un pic și ceva site-uri prietenoase de fotografie. Că mă apucă tremuriciul când văd cum fotografiezi de pildă obeliscul strâmb și nevasta tăiată în prim plan. Te bagi? | |
| = Re: Florinel, Nelu, Ottilia, Elena | Dan Norea [15.Jan.12 12:37] |
| Florinel, ai atins două puncte pe care m-am ferit să le ating în text, pentru că merită fiecare un capitol separat. Turcii constituie un popor prietenos și tolerant, cu care avem multe în comun, mai multe decât cu multe alte popoare. Din păcate, atitudinea noastră față de turci e pre-judecată, datorită manualelor școlare de istorie, unde timp de sute de ani sunt prezentați ca dușmanii noștri tradiționali. Adevărul este că toate imperiile din jur au avut tendința să ne anexeze, dar despre celelalte nu se prea vorbea, pentru că nu era corect politic. În schimb, toleranța religioasă a turcilor nu mai e o caracteristică proprie. Am constatat lucrul acesta și în Spania și în Egipt. E o caracteristică a religiei musulmane, care n-a încercat niciodată să-și impună credința cu sabia, așa cum, din păcate, au făcut-o creștinii în nenumărate rânduri. Evreii și creștinii au conviețuit totdeauna în liniște și pace cu musulmanii, pe teritoriile acestora. Și în privința dulciurilor ai punctat bine! Dacă sunteți într-o perioadă de dietă, nu aveți ce căuta în Turcia. E absolut imposibil să reziști! Nelu, subliniezi bine o caracteristică a textului, de care nu sunt foarte mândru: este mai degrabă un reportaj util decât literar. Asta din mai multe motive. Fac incursiuni istorice, pentru a lămuri (mie și altora) anumite aspecte din prezent. Dar o fac prea didacticist. Asta îi dă textului o tentă de eseu. După ce am muncit ca să realizez o documentare riguroasă, parcă îmi pare rău să nu comunic și altora rezultatele. Evident, informațiile sunt utile oricărui amator de excursie în viitor, dar textul începe să semene cu un ghid turistic. În sfârșit, pedanteria mea naturală mă îndeamnă să prezint totul grupat și ordonat, în loc să mă las purtat de (o eventuală) inspirație. Asta dă textului o vagă alură de tratat științific. Paginile de jurnal clasice prezintă totul în mod cronologic, apelând la un stil literar, cu floricele, epitete și metafore, pentru a justifica apartenența la un gen literar. Eu am evitat totdeauna prezentarea cronologică, am preferat o ordine a mea, proprie și un stil ceva mai oral. În concluzie, nu cred că struțo-cămila rezultată poate fi încadrată într-un gen anume. Dacă poți tu (sau altcineva), rămân recunoscător. Ottilia, mulțumesc pentru aprecieri. Ca o dobrogeancă ce te afli, sunt sigur că ai simțit o mai mare apropiere de text decât alți cititori. Elena, ai pus punctul pe I. De ani de zile mi-am propus să învăț mai multe despre arta fotografiatului, dar am amânat din lipsă de timp. Și chiar îmi trebuie mult timp pentru că, în mod cert, nu am un talent nativ pentru asta. Dar îți promit, pentru a te scuti de tremuriciuri viitoare, că mă pun pe treabă. Poți să-mi dai câteva link-uri pentru site-urile alea prietenoase de fotografie? Nu știu dacă există site-uri specializate în arta fotografierii și altele în arta prelucrării fotografiei. Pentru că mă bate gândul să iau fotografiile vechi la mână și să le aranjez (rotații, cropuiri...), în vederea unui viitor volum de pagini de jurnal. Mulțumesc anticipat! | |