| + remarcabil | Vasile Munteanu [13.Jan.12 09:00] |
| din nou acea atmosferă donquijotească, în fața căreia umbra băștii mele atinge pământul și își lungește umbra sub formă de lance; din păcate, artisticul de circumstanță (superb sugerat aici prin "concertul de anul nou de la viena") prevalează, lucindu-și influența (în raport cu trimiterea titlului) cu răceala mecanică a coasei pe care moartea o vântură printre aceia presupus vii; de fapt, porniți într-o fatidică expediție a inutilului, a dezastrului, a inumanității. totuși! dacă acestea toate au făcut posibilă transformarea omului în nisip (așa cum oftează finalul), nu mă pot împiedica să gândesc (sau măcar să sper) că suma boabelor de nisip va face posibilă reNașterea Omului. mi-a plăcut întregul, dar în mod deosebit aceasta: "am găsit câteva ore furnicând în trunchiul unui lemn" (versul următor mi se pare oarecum explicativ, parcă ai analiza versul precedent și ai porpune comparații - e o expunere mai mult "critică" decât poetică; chiar "trunchiul unui lemn" cred că sună puțin ciudat, pentru că ambele sugerează "partea", una chiar mai mult decât cealaltă; sunt sigur că vei înțelege despre ce e vb). | |
| = VM, | marian vasile [13.Jan.12 09:16] |
| Din păcate schimbai nisipul din final. Cum se mai interpretează acum reNașterea? Cum mai este posibilă individualitatea (citește în sens calitativ) atunci când peste nisip trece un utb răgușit? Și totuși e anul nou și la viena răsună ritmuri “capitalist-burgheze” și utb-ul meu tot aranjează, tot aranjează – astă că mi-am adus aminte că m-ai făcut undeva “burghez”. | |
| = ți-ar matematica | Vasile Munteanu [13.Jan.12 09:30] |
lasă, senilitatea ta, că și "câteva sute de morți pe minut" tot nisip înseamnă; da, te-am făcut "undeva burghez" - într-o discuție particulară; și, ca râsul să fie "de tot râsul", de fapt, nu te-am făcut burghez, te-am apelat cu "burghez ratat", ceea ce, orice ai spune, e la fel. dar invers ;). | |