| = Scrisoare ție, | Miclăuș Silvestru [10.Dec.18 14:27] |
| Niarne! Într-unul din fragmentele "doar tu, niarne", cineva întreba ce semnificație are "acest nume". O vacanță petrecută în acele ținuturi, unde ploaia, cu sunetele unei..."tocate", cred, v-a inspirat să scrieți aceste "personale". O dedicație... inspirată, pot să spun. Câteva păreri îmi exprim acum: văd inoportună inserarea numelui "Niarne"... colo-colo; înțeleg, dar, e posibil ca unora să nu placă. Pus o singură dată-n titlu, acest nume, cred că ar fi suficient..."doar tu, Niarne", "Ție, Niarne" sau... n variante. Deseori, și eu "ascult ropotul acestor picǎturi" de ploaie, pe care le asociez "tocatelor" executate la diferite orgi. Cuvintele textului sunt de o sensibilitate deosebită, "penetreazǎ porii și iau/ în stǎpânire sângele" cititorului. Rămânem întristați de "visuri care dispar/ odatǎ cu ploaia"; cu siguranță, alte "visuri", poate chiar mai frumoase, le iau locul în imaginația noastră, dându-ne posibilitatea de a fi în continuare... visători, așa cum ne place! Sper să nu fi ofensat cu părerile mele "non-conforme" spiritul creator al muzei ce a inspirat întregul ciclu "doar tu niarne". Scuze...! Vă doresc mult succes! | |
| = Mulțumesc domnule Silvestru! | Rodica Lupu [20.Jan.12 10:28] |
| Nu m-am gândit cǎ acest vocativ ar deranja cumva cititorul. Apariția acestor “texte” se datoreazǎ tocmai “dialogului” pe care-l am cu “Niarne”. Nu exclud ca repetarea lui, sǎ rǎmânǎ doar subînțeleasǎ. Voi ține cont de sugestie admițând cǎ, orice argument primit din partea unui cititor, nu poate fi decât beneficǎ. Vǎ mulțumesc, aștept în continuare o povațǎ din partea domniei voastre! Numai bine! | |