| = ... | Silvia Bitere [13.Jan.12 10:18] |
| Citesc mereu pe la pagina asta de autor. Am citit și azi, acum. Pe unele chestii le știam, pe altele nu, în mod special pe cele ale lui Șerban Georgescu, nu, și asta e bine că mai scăpăm de gândurile noastre. Ca toți marii gânditori, poeți, filosofi, sociologi, psihologi,( Șerban Georgescu, Adrian Firică , Silvia Bitere, etc. etc.) și lista poate să se deruleze la modul ăsta, am simțit nevoia, citind aici, să-mi exprim cumva și eu interesul pentru Issus. Mă interesează acest personaj foarte mult. Pot să afirm că-l studiez pe Issus. Am ajuns la nivelul la care un Freud mă obosește pentru că bate câmpii, de multe ori nici el nu crede în ce încearcă să creadă, ca noi toți de altfel, la un moment dat ne suprapunem că, deh, asta e treaba. Pe toți ăștia de aici ne preocupă ceva, se zice "căutăm" ceva. Uneori mă pufnește răsul (și nu că nu aș căuta)ceea ce însemnează, ar zice unii, lipsă de seriozitate, prin urmare profesionalism cu răspundere limitată. Atunci e foarte bună expresia Ei Și Ce. Până aici nu cred că s-a înțeles mare lucru dar, să fim serioși, ce se înțelege de aici: "Blând" în italiană se spune "morbido", nu? - cum bine ați punctat; sau cum spuneți mai jos "Dumnezeu nu te iartă pentru păcatele pe care te pune să le faci" Păi nu te iartă, că de asta Issus s-a dovedit un bun psiholog pe pământ, mai mare încercare de la taică-su nici că putea să existe. Păi cine este devină aici? Issus, noi? Dumnezeu ne dă și tot el ne cere că este suprem. Totul este al lui. Norocul lui este că noi credem în el. De aici și posesia omul prin acel AL MEU (îmi aparține - inclusiv instituția căsătorie) și tot de aici și haosul de natură interioară a individului. Nu mai bine ne vedeam de treabă cu zeii, vorba lui Aristofan, și rămâneam noi frumos cu două capete, patru brațe și patru picioare și trăiam fericiți? Mă rog, e de întindere discuția și spațiul e destul de pixelat aici. Oricum, îl studiez pe Issus. Este cel mai remarcabil personaj pentru mine. Prin urmare, la nu știu ce, rețineți, vă rog frumos, că vă citesc constant. | |
| = ... | Silvia Bitere [13.Jan.12 10:32] |
| Issus e de fapt Iisus al nostru dar mă gândeam la Picasso... | |
| = foarte | adrian pop [13.Jan.12 11:01] |
| interesanta "personala" asta un amestec inteligent de proza, poezie, ironie si, de ce nu, profunzime mi-a facut placere sa citesc un text coerent in ciudata aparentei de eterogen in general detest sa citesc un text care abuzeaza de citate aici insa au importanta lor, indispensabila si, cel mai mult cred, apreciez faptul ca fiind, in mare parte, un text care-ar putea fi susceptibil de "filosofare" nu devine ridicol, gindurile sau panseurile exprimate au frumusetea si "decenta" lor | |
| = silvia si adrian | serban georgescu [15.Jan.12 18:31] |
| silvia, numele tau imi aminteste de fiecare data de Bitter Moon, filmul imi imaginez ca semeni cu filmul ala, poate gresesc ma bucur ca il studiezi pe Isus dar ma indoiesc ca parerile lui Freud ar fi de mare ajutor in acest sens, sunt surse mult mai apropiate de subiect Saramago de exemplu (haha) - Evanghelia dupa Isus a lui Saramago, daca n-ai citit-o ti-o recomand calduros, e acolo poate chiar ceea ce cauti adrian foarte incurajator comentariul tau, multumesc mai ales observatia despre ridicol ma incurajeaza | |
| = ... | Silvia Bitere [15.Jan.12 22:08] |
| Domnule Georgescu, eu am citit cartea. Banuiesc ca va referiti la romanul Luni de Fiere de Pascal Bruckner, sau cum s-ar zice in cateva cuvinte despre estetica uratului. Cu Reberca, personajul feminin din roman nu prea aduc, poate doar la carisma, adica... sa fim seriosi, nici chiar asa, râd. Mai bine Beatrice?! Dar, ca sa fiu sincera si sa raspund direct la subiect, romanul mi-a placut foarte mult, la fel si Bruta lui Guy Des Cars. Si acolo actiunea se petrece pe un feribot dar cuplul este prezent acolo in mod diferit, intamplarile si personajele fiind de alta factura (handicap-esarfa-dragoste-femeie). Luni de fiere este un roman de mare forta dupa parerea mea si daca dvs. spuneti ca filmul va aminteste de numele meu, nu poate decat sa ma onoreze comparatia. Romanul este scris foarte bine, cu talent evident in condei. Filmul nu l-am vazut dar banuiesc ca este ecranizarea dupa roman. p.s imi pare bine ca Bruckner a ales ca Rebeca sa fie arsa pe față, o merita. George Calinescu a ratat-o pe Rebeca dar lasati ca nici cu Otilia nu mi-e rusine. Vorba aceea, dupa ce i-a luat mintile lui Pascalopol, merita arsa de vie, adică nu i-ar fi stricat și ei aruncată in față o ceașcă de cafea sau cu ceai fierbinte, nu? Ei, drăcie! sau vitriol anglezesc! Ha! Multumesc pentru recomandare. Nu am citit Evanghelia dupa Iisus a lui Saramago. Voi citi. cele bune! | |