| = da, un condei sigur și sensibil, revine în forță | Claudia Minela Petre [19.Dec.11 19:15] |
,,ca (o floare) de) regina nopții eliberată din arcușul amiezii. '' cred ca e in plus ,,o floare'' doar o parere :))) un text inspirat de ,,ulciorul cuvântului'', o strigare către divinitate- ,,ecou al binecuvântării'' spirituale. citesc cu plăcere tot ce scrii, fără exceptie cu admirație Clau ave | |
| = regina nopții spune că... | Adriana Lisandru [19.Dec.11 22:25] |
| ...înainte de a fi fost regină, a fost floare. :) de aceea ține la petalele ei. mulțumesc pentru lectură și semnul de trecere, Claudia. | |
| = „Cărțile se strâng în ele, blând...” | Igor Ursenco [21.Dec.11 14:51] |
| După Lucian Blaga, sensibilitatea din spațiul post-modern îi interzice poetului să mai „cânte mirarea și tăcerea”, în schimb „una cu pământul,/una cu uitarea” ar putea da dovadă despre spațiul nelimitat al „ulciorului cuvântului”, posesoarea căruia este talentul poetic al Adrianei Lisandru. Succes în continuare! | |
| = o blindete pe prispa anilor | Anni- Lorei Mainka [23.Dec.11 03:21] |
| revin, rar, cind ma bate vintul de nord mi-e bine la tine in caldura versului stii sa da un crez, acela de tzine de inima mare. | |
| = domnule Igor Ursenco | Adriana Lisandru [23.Dec.11 13:51] |
| într-una din cărțile sale, Evola constata, cu sarcasm și amărăciune, că omului modern „îi este interzis să mai interzică.” (se referea acolo la ceea ce, ulterior, s-a numit „politically correst”.) cu îndrăzneală, am întors pe dos sensul spuselor sale și am atins ceea ce-i interzis. :) trimiterea dvs. la Lucian Blaga este binevenită și onorantă pentru mine; am crescut cu poezia lui, mai ales cu cea de după Poemele luminii. Vă mulțumesc pentru aprecieri și popas. Sărbători luminoase! | |
| = re Anni-Lorei | Adriana Lisandru [23.Dec.11 14:00] |
| ca întotdeauna, e o bucurie să te găsesc aici. :) Sărbători senine și îmbelșugate îți doresc! | |
| = pare greu de crezut, | bogdan dragomir [28.Dec.11 18:07] |
| dar iata...cu limba pasarilor nu e de joaca :) Abia acum observ acest poem atat de apropiat ca timp de poemul meu (avand aceasta tema). Doua zile le separa, doua zile...in care limba pasarilor isi cauta "fonatorul" sau marturisitorul. Limba pasarilor ca limba a Apostolilor, ca translatie absoluta in fata careia toate intrebarile, adica toate limbile sunt una cu pamantul, una cu uitarea...mostenire a momentului Babel, recunoasterea distantei absolute vizibila doar in limbaj. Ma bucura acest psalm! Cele bune! | |
| = ca multe altele, Bogdan | Adriana Lisandru [28.Dec.11 20:50] |
| multe sunt greu de crezut, nu-i așa? :) când am văzut poemul tău, am zâmbit. era al treilea pe aceeși temă. dacă te vei plimba prin Agonia, o să vezi că imediat sub textu meu e cel al Mariei Dobrescu, tot despre limba păsărilor. de-a dreptu clișeistic, nu-i așa? :)) probabil de-aici dorința de-a rămâne deasupra cuvintelor, chiar dacă ele încearcă să te absoarbă. e mai simplu, nu amețiești, mai bine îi amețești amețim pe ceilalți... :) mulțumesc de popas, mă bucur că ai trecut și că îți pot ura un an bun! | |
| = erată | Adriana Lisandru [28.Dec.11 20:57] |
| fără acel „amețim”. mde, amețeala... | |