| = Florian | Florentina-Loredana Dalian [29.Nov.11 20:55] |
| Este o poezie frumoasă, atât ca mesaj cât și construcție. Dar, îm opinia mea, ar trebui să schimbi finalul. Iisus nu-și întoarce privirea de la noi cu scârbă. Cu lacrimi, da, poate. Dar Lui nu i-a fost scârbă nici de leproși, nici de cei mai mari păcătoși... | |
| = Cât timp eu mă pot îndoi - și El poate respinge! | florian abel [29.Nov.11 21:38] |
| Poate atunci nu, Florentina, abia coborâse pe pământ, încă nu se întinsese mesajul lui în lume și totuși chiar și mesajul acela cuprinde spaima aceasta de care ne e atât de teamă, "dacă El nu ne va mai iubi, nu va mai ierta!". Dar "acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților" la asta se referă, "plecați de la mine... cine sunteți?... nu vă cunosc!", "pentru că aveți lumina... vina voastră rămâne..." etc., sunt toate atenționarea asupra condiționalității mântuirii, și e normal, nu mi-l imaginez pe Isus plimbându-se prin Paradis la braț cu orice monstru depravat-sadic, autor al cine știe câtor monstruozități, dar beneficiar al iertării din oficiu întrucât El nu poate respinge pe nimeni. Dacă El ne poate ierta, Pământul e plin de oameni care nu o pot face oricât de mare ar fi spaima căderii în neant. | |
| = Singurul reproș... | Gârda Petru Ioan [30.Nov.11 06:58] |
| ...ar fi acel "legăna", care apare, după părerea mea, la un timp nepotrivit, dar cred că ai vrut să eviți două gerunzii alăturate. Alfel, poezia, în stil "vechi", surprinde cu mare forță lirică o stare de lucruri cumplit de actuală. Felicitări! | |
| = ex cogito... | neculai lunca [30.Nov.11 22:13] |
| Chiar dacă judecata mea nu e întocmai corectă(pentru unii), sinceră este cu certitudiune.Aș crede că am capacitatea intelectuală de a pricepe inșiruirea de metafore puse într-o proză pe verticală, fără majuscule și fără semne de punctuație, aidoma unui discurs de Dan Diaconescu,dar asta nu înseamnă că o și accept ca fiind neapărat poezie.De gustibus, mde... Am fost și voi rămâne adeptul versului clasic.Nu din alt motiv, ci pentru că se memorează ușor și se uită greu... Chiar și de către un copil. De aceea e bine când se mai scrie frumos poezie clasică. Ce-i drept, nu prea citită, nici prea comentată... Cu amiciție, N.L. | |