| = e de bine | Ottilia Ardeleanu [20.Nov.11 20:35] |
| dacă toți oamenii... frumos începutul, mai bine-zis, primitor. mi-a plăcut tare "locuința" copilului, adică ultima strofă. atenție la "răsar ghicei pe-ntuneric"! | |
| = ottilia | Oana Zahiu [20.Nov.11 21:33] |
| dap. fara nicio greseala nu se poate :) multam de trecere. | |
| = Pozitiv | florian abel [21.Nov.11 22:52] |
| Întreaga poezie e în prima parte, între "toți oamenii pe care i-am cunoscut vreodată pot încăpea între pereții camerei mele" nefiind "oameni pe care i-am cunoscut cu adevărat" e o singurătate transmisă dinspre capătul strofei, acolo unde povestea bunicii, acea pasăre speriată, își întinde spaima și damnarea până în prezent, de aceea se caută iluzia unei liniști, a unei călduri de cămin, până dincolo de teama de a vorbi despre funie... Cred că "iar soarele devine la randu-i o floare" e cam romanțios, contrastează prea tare cu sfârșitul strofei, dar nu în sensul bun (pentru mine) dacă "trage să moară arămiu" ar trebui mai degrabă să se teamă de propriul amurg, decât să înflorească, dar, în fine, poate e un sens care îmi scapă, trebuie să citesc în altă stare sufletească, acum sunt prea introspectiv. Oricum, poezia place, asta e cert. Cu stimă, F. Abel | |