Comentariile membrilor:

 =  ...
radu stefanescu
[19.Nov.11 16:28]
aș scoate asta:

"lunecând lumina luna printre mesteceni
ca un lapte în ugerul nopților"

și asta:

"în munți de calcedonii albastre"

"perfid oceanul și-a întins tulbure între noi nesfârșitele-i ape" e o mare prostie. ce-ar fi putut un ocean să întindă? rufe la uscat? și de ce tulbure? și de ce, în general, vorbe.

"bătrânul cimitir" și asta

și "dorul"

în rest (cu excepția titlului, care e catastrofal) e aproape ok...

cu plăcerea (surprinzătoare a) lecturii

 =  Salut Radu!
Adriana Marilena Simionescu
[21.Nov.11 10:23]
Ce să zic... Am scăpat chiar mai ieftin decât mă așteptam :) și consider că în mare măsură ai dreptate, sunt unele versuri care nu cadrează cu universul liric 2011 al unei poezii care se respectă cât de cât, în ceea ce privește găsirea titlurilor chiar am o problemă cu asta, nici eu n-am fost deloc mulțumită cu cel de aici și nici nu sunt. În consecință voi proceda la modificări drastice și apropo de cimitir voi încerca să fac lucrurile așa cum se machiază uneori morții în sicrie să se ducă frumos pe lumea cealaltă.

Merci cu sedilă și cu plăcerea (surprinzătoare) a indulgenței de care ai dat dovadă.
:)


 =  tot eu, către Radu
Adriana Marilena Simionescu
[21.Nov.11 11:35]
Am modificat, mai am de găsit un titlu onorabil... caut...

 =  trecutul e un viitor ce nu se poate
florian abel
[21.Nov.11 13:23]
Într-adevăr "la tine e noapte, la mine e zi" e de ajuns pentru a defini depărtarea, fie peste ocean fie peste lume;
"roșu doar iedera înflorește" superbă sugestia în contextul restului
aș avea doar o părere,
"adormeam numărând în gând
oi duse de stăpân la iernat"
e o imagine asociată nesomnului, neîmplinirii, nu caracterizează acele timpuri de armonie despre care e vorba până aici.

În rest, o lectură incitantă, felul cum pornește expunerea amintirilor crează o tensiune deosebită din start, știu că la sfârșit va fi ceva care sfâșie, aș vrea să nu știu nimic despre asta, dar nu mă pot înfrâna... și aflu. Și doare.

Cu considerație, F. Abel

 =  Florian
Adriana Marilena Simionescu
[22.Nov.11 12:39]
Mulțumesc pentru amabilitatea cuvintelor, e chiar măgulitor pentru mine comentariul tău și îmi place sensibilitatea de care ai dat dovadă în sesizarea tuturor nuanțelor, cât despre ,, adormeam numărând în gând oi duse de stăpân la iernat ,, eu am asociat altfel, respectiv la maniera de iubire cuminte și obedientă în firescul normal și frumos al împlinirii ei, lipsită de orice griji, poate chiar un fel de semi-hibernare la apropierea iernii din care în primăvară dragostea va putea ieși triumfătoare și chiar mai puternică decât oricând, însă desigur că cititorul este suveran.
Așa cum ,,pantha rey,, totul doare la un moment dat, dar durerea are și ea părțile ei bune, precum arhicunoscuta scoică perliferă preface nisipul în mărgăritar.
Părerea ta este cu atât mai importantă pentru mine cu cât vine de la unul dintre epigramiștii de elită, dar se știe de când lumea că umoriștii sunt adesea dincolo de zâmbetul glumelor adevărați tragedieni.

:) Ama




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !