Comentariile membrilor:

= mi-a plăcut
Liviu-Ioan Muresan
[02.Nov.11 17:03]
iar centrul poemului, cea mai faină construcție, mi se pare:"să te duci iar la lucru-în hainele în care ai fost iubit ieri". Dar și stilizările ulterioare sînt de efect.
= gracias
mihai amaradia
[02.Nov.11 17:33]
mersi mult liviu de trecere si aprecieri
+ cred ca
Leonard Ancuta
[03.Nov.11 13:01]
e singurul text care merita recomandat si pe de parte cel mai bun dintre cele remarcate in ultima vreme. pentru ca in el poezia e construita cu tandrete, si are atingerea blanda a unui zefir, cuvintele iti pregatesc starea si ti-o injecteaza bland ca pe-o otrava. aici nimic nu este abrupt, aici limbajul pare sa calce pe un drum pe care il stie cu ochii inchisi. pare ca drumul acesta e facut din cuvinte urme de pasi pe care picioarele nu pasesc ci le incalta. nimic fortat, doar puritate si autentic.
= și eu cred
Vasile Munteanu
[03.Nov.11 14:00]

că Leonard (Ancuța, desigur) demonstrează (dacă mai era cazul) cum poți să bați câmpii (cuvintelor) fără să spui mai nimic despre text(ul de față), dar nici în altă parte nu poți să legi câteva cuvinte (și cât și-ar dori!) pentru că nu este în stare (ocazie de care profit pentru a-l invita pe strălucitul cunoscător în ale poeziei - corect, între ale poeziei - de a critica acolo unde este de criticat).

nu de alta, dar să vedem ce spune despre textul de mai sus:

- "poezie construită cu tandrețe"; deci criteriul infailibil al poeziei este "tandrețea";
- dar nu orice fel de tandrețe: una exprimabilă atât de școlărește, că un elev de clasa a 8-a de nivel mediu s-ar simți penibil să scrie așa ceva: "atingerea blanda a unui zefir" (chiar sunt curios cum ar arăta o atingere; dar nu orice fel de atingere, una violentă; la niba, zefir violent?!);
- "cuvintele pregătesc starea"; rolul cuvintelor, dacă nu compun, cum este cazul comentariului semnat Leonard Ancuța, mediocrități, sau nu participă la exprimarea unor adevăruri științifice, tocmai acesta este; poate ilustrul comentator știe cum să se exprime poetic fără cuvinte; nu m-ar mira; mai ales că încalță cuvinte și merge cu ochii închiși; e drept, otrăvit, dar cu blândețe.

cu cea mai mare sinceritate, citind barbologia de mai sus, m-am întrebat de cine anume a făcut bâză Leonard Ancuța evidențiind astfel un text: de autor, de cititori sau de el însuși.

uite un alt exercițiu: nu neg că este de departe (nu "pe de parte", dar nu ar fi prima oară când L. Ancuța demonstrează că are probleme de scriere) "singurul text care merita recomandat" (la ce criterii de evaluare posedă, nu e de mirare).

în schimb, iau barbologia enunțată de respectivul comentator și o pun în raportat cu, exemplu la întâmplare, "Miorița"; sau "Luceafărul"; sau orice text în care autorul scrie ca "atingerea blândă a unui zefir":

"poezia e construita cu tandrete, si are atingerea blanda a unui zefir, cuvintele iti pregatesc starea si ti-o injecteaza bland ca pe-o otrava. aici nimic nu este abrupt, aici limbajul pare sa calce pe un drum pe care il stie cu ochii inchisi. pare ca drumul acesta e facut din cuvinte urme de pasi pe care picioarele nu pasesc ci le incalta. nimic fortat, doar puritate si autentic".

sunt deplin conștient de ce afirm: rareori am citit ceva mai "universal-valabil" (fără nici o valabilitate în raport cu ceva concret) și ceva mai penibil.

anticipând cum va reacționa Leonard Ancuța (pentru că, așa cum am spus, alte mijloace nu posedă), îi atrag atenția că acest comentariu al meu nu este cu nimic mai offtopic decât este al său.
= ”O țâră de poem” și...cum
Nicolae Sorina
[03.Nov.11 19:46]
ne putem exprima cât mai natural, atunci când iubim. Cu sinceritate spun despre această poezie de dragoste: mi-a mers la suflet, m-a captat în lumea viselor perfecte...cercul urmează ”o linie de cărămidă” iar tu jucându-te, ”te faci o țâră obosit”, jocuri, frumoase jocuri ale iubirii sincere, fericiri ale sufletului.

Felicitări!
Sorina.
= gheata la pahare si bani in buzunare
mihai amaradia
[04.Nov.11 15:42]
doamnelor si domnilor, va multumesc mult, las si io un pic de multumiri cat despre galceava din aceste pagini de comentarii, ma fac mic sa nu zic nimic.

Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !

Warning: Unknown: write failed: No space left on device (28) in Unknown on line 0

Warning: Unknown: Failed to write session data (files). Please verify that the current setting of session.save_path is correct (/var/www/dynamic/-agonia.v3-2/www/tmp) in Unknown on line 0

= mi-a plăcut	Liviu-Ioan Muresan [02.Nov.11 17:03]
iar centrul poemului, cea mai faină construcție, mi se pare:"să te duci iar la lucru-în hainele în care ai fost iubit ieri". Dar și stilizările ulterioare sînt de efect.

= gracias	mihai amaradia [02.Nov.11 17:33]
mersi mult liviu de trecere si aprecieri

+ cred ca	Leonard Ancuta [03.Nov.11 13:01]
e singurul text care merita recomandat si pe de parte cel mai bun dintre cele remarcate in ultima vreme. pentru ca in el poezia e construita cu tandrete, si are atingerea blanda a unui zefir, cuvintele iti pregatesc starea si ti-o injecteaza bland ca pe-o otrava. aici nimic nu este abrupt, aici limbajul pare sa calce pe un drum pe care il stie cu ochii inchisi. pare ca drumul acesta e facut din cuvinte urme de pasi pe care picioarele nu pasesc ci le incalta. nimic fortat, doar puritate si autentic.

= și eu cred	Vasile Munteanu [03.Nov.11 14:00]
că Leonard (Ancuța, desigur) demonstrează (dacă mai era cazul) cum poți să bați câmpii (cuvintelor) fără să spui mai nimic despre text(ul de față), dar nici în altă parte nu poți să legi câteva cuvinte (și cât și-ar dori!) pentru că nu este în stare (ocazie de care profit pentru a-l invita pe strălucitul cunoscător în ale poeziei - corect, între ale poeziei - de a critica acolo unde este de criticat). nu de alta, dar să vedem ce spune despre textul de mai sus: - "poezie construită cu tandrețe"; deci criteriul infailibil al poeziei este "tandrețea"; - dar nu orice fel de tandrețe: una exprimabilă atât de școlărește, că un elev de clasa a 8-a de nivel mediu s-ar simți penibil să scrie așa ceva: "atingerea blanda a unui zefir" (chiar sunt curios cum ar arăta o atingere; dar nu orice fel de atingere, una violentă; la niba, zefir violent?!); - "cuvintele pregătesc starea"; rolul cuvintelor, dacă nu compun, cum este cazul comentariului semnat Leonard Ancuța, mediocrități, sau nu participă la exprimarea unor adevăruri științifice, tocmai acesta este; poate ilustrul comentator știe cum să se exprime poetic fără cuvinte; nu m-ar mira; mai ales că încalță cuvinte și merge cu ochii închiși; e drept, otrăvit, dar cu blândețe. cu cea mai mare sinceritate, citind barbologia de mai sus, m-am întrebat de cine anume a făcut bâză Leonard Ancuța evidențiind astfel un text: de autor, de cititori sau de el însuși. uite un alt exercițiu: nu neg că este de departe (nu "pe de parte", dar nu ar fi prima oară când L. Ancuța demonstrează că are probleme de scriere) "singurul text care merita recomandat" (la ce criterii de evaluare posedă, nu e de mirare). în schimb, iau barbologia enunțată de respectivul comentator și o pun în raportat cu, exemplu la întâmplare, "Miorița"; sau "Luceafărul"; sau orice text în care autorul scrie ca "atingerea blândă a unui zefir": "poezia e construita cu tandrete, si are atingerea blanda a unui zefir, cuvintele iti pregatesc starea si ti-o injecteaza bland ca pe-o otrava. aici nimic nu este abrupt, aici limbajul pare sa calce pe un drum pe care il stie cu ochii inchisi. pare ca drumul acesta e facut din cuvinte urme de pasi pe care picioarele nu pasesc ci le incalta. nimic fortat, doar puritate si autentic". sunt deplin conștient de ce afirm: rareori am citit ceva mai "universal-valabil" (fără nici o valabilitate în raport cu ceva concret) și ceva mai penibil. anticipând cum va reacționa Leonard Ancuța (pentru că, așa cum am spus, alte mijloace nu posedă), îi atrag atenția că acest comentariu al meu nu este cu nimic mai offtopic decât este al său.

= ”O țâră de poem” și...cum	Nicolae Sorina [03.Nov.11 19:46]
ne putem exprima cât mai natural, atunci când iubim. Cu sinceritate spun despre această poezie de dragoste: mi-a mers la suflet, m-a captat în lumea viselor perfecte...cercul urmează ”o linie de cărămidă” iar tu jucându-te, ”te faci o țâră obosit”, jocuri, frumoase jocuri ale iubirii sincere, fericiri ale sufletului. Felicitări! Sorina.

= gheata la pahare si bani in buzunare	mihai amaradia [04.Nov.11 15:42]
doamnelor si domnilor, va multumesc mult, las si io un pic de multumiri cat despre galceava din aceste pagini de comentarii, ma fac mic sa nu zic nimic.