| = . | nica mădălina [15.Oct.11 20:53] |
| fiindca ideea in jurul careia e construit eseul este, citez, A citi un text literar are aici sensul înalt al lui a decodifica sau a lui a înțelege, ma intreb ce te faci daca te pozitionezi, de pilda, de partea deconstructivistilor? caci felul lor este un fel de a "intelege" la fel de valid, chiar daca spune, in esenta, ca de fapt nu e nimic de inteles intr-un text si in limbaj, in genere. mi-ar fi placut, deci, o abordare constienta si de minusurile viziunii la care se refera si care sa fie raportate, comparatist, si la alte variante a lui a citi si eventual (accentuez acest eventual) a intelege. | |
| = semiotica tine de logica | Iustina Daniela Cucu [15.Oct.11 22:51] |
| Desi recunosc nu l-am parcurs tot, eu inteleg asa. Un text trebuie sa aiba o logica si pentru asta vrem nu vrem e nevoie de semne. E daca vreti ca in regulile de circulatie. Si neuronii nostri trebuie sa stie cand sa se opreasca si cand sa o ia de la capat. Eu sunt pentru semne, pana la moarte. | |
| = hârtia de turnesol | Petru Teodor [16.Oct.11 20:19] |
| erată (typos): - funcția poetică nu este nu este singura funcție a artei ; - limbajul este realmente întemeierea însăți a culturii (însăși) cu ce am rămas: -"toate interpretările sunt definitive în sensul că fiecare din ele este pentru interpret, opera însăși și, în același timp, provizorii în sensul că orice interpret știe că trebuie să-și aprofundeze necontenit interpretarea. În măsura în care sunt definitive, interpretările sunt paralele, astfel încât una le exclude pe celelalte chiar fără să le nege."; - În raport cu limbajul, toate celelalte sisteme de simboluri sunt accesorii sau derivate... (cu asta nu sunt de completamente de acord; ar trebui reformulată; limbajul este o sistematizare a cuvântului în sensul epuizării semniotice a acestuia; într-un sens mai general aceAsta se aplică ansamblului structurii viului; raportându-ne la cuvânt, toate celelalte sisteme de simboluri devin accesorii sau derivate); - semnificatul ricoșează fără încetare în semnificant și se îmbogățește cu noi ecouri (!); - Spiritul se străduiește în jurul obiectelor numai atâta timp cât mai există ceva ascuns în ele, ceva nerevelat; - „receptorul se află implicat în așa măsură, în mod personal, asupra mesajului, încât atenția sa se mută, de la semnificațiile la care mesajul îl putea trimite la structura însăși a semnificanților: și, făcând astfel, se supune scopului ce-i fusese prescris de mesajul poetic, care se constituie ca ambiguu tocmai pentru că se propune pe sine însuși ca primul obiect al atenției: scoaterea în relief a mesajului prin sine însuși e ceea ce caracterizează funcția poetică. (…) receptorul se introduce, ca să spunem așa, în mesaj, făcând să conveargă către el o întreagă serie de ipoteze admise de dispoziția sa specială psihologică și intelectuală; în lipsa unui cod exterior după care să se ghideze complet, alege drept cod ipotetic sistemul de presupuneri pe care se bazează sensibilitatea și inteligența sa. Înțelegerea operei de artă se naște din această interacțiune”. În fine, acum stau adânc pe gânduri... oi fi parazit, mimetic ori alt soi? Sau nu? cu zâmbet, pt. p.s.: textul ar fi putut fi de departe mult mai sintetic; deviezi mult și emfazezi părți ce nu au nici o relevanță practică în ansamblul textului; cred că ar trebui să spui mai mult din interiorul tău și mai puțin ce deja s-a spus (deși mi-au plăcut ceva citate, după cum se vede). p.p.s.: subliniez că aceste note sunt ale unui soi de novice pervertit de agonia poetico-literară, așa încât press ignore if you wish to, I don't mind at all! | |