| = esti indragostit de viata si chemarea la superbiile ei devine persuasiva rascol | FLOARE PETROV [12.Oct.11 17:02] |
| felicitari, mesajul puternic a vocii portretizeaza/personalizeaza o nostalgie care face inconjurul lumii aproape trepidant sa ia istoria de urechi, dar sa o si salveze sa o ocroteasca vigilent si viabil ca intreg consistent iubire si lupta deopotriva- negativ si pozitiv intrun nucleu , o nostalgie care nu vlaguieste, dimpotriva surprinde ca o magie care da vigoare majora unui crez, unei pasiuni masculine, pozitive puternice totusi slabit de termenul minus al melancoliei caracteristica cu preponderenta feminina. motivata te incurajez la inspiratii crescatoare in lumina care genereaza magii de creator. | |
| + cînd orizontul coboară ... | cezara răducu [12.Oct.11 21:03] |
| pe umerii metaforei universul se adună în căuș și de acolo cineva care ,,pansează armate" îl risipește doar cu un cîntec peste cîmpii albastre, se poate că un poem a trecut vama zilei în poezie. nu elaborez. doar ascult tristețea. ca o complementară, aprind o lumină rara | |
| = Clapele gri | Călin Sămărghițan [12.Oct.11 23:17] |
| M! E... o... secvență, e un... cântec. Așa. Fain c-a atras atenția. Nu e meritul meu..., a dat pur și simplu peste mine. Mulțumim pentru aprecieri și atenție. | |
| = eu o cred... | Adriana Marilena Simionescu [16.Oct.11 09:57] |
| Dumnezeu ne-a dat stelele dar brațele noastre nu le pot cuprinde, în schimb ne-a dăruit sufletul ca să putem ajunge până la ele agățând de fiecare lacrimă câte o speranță, pentru că desigur dacă ochii n-ar avea lacrimi, nici inima n-ar putea simți miracolul unui curcubeu. ,, ea cânta atât de bine de parcă toamna se prăbușea de parcă murise o lume ,, Cântecul ei trist... fermecătoare montură, delicată camee în frunzele toamnei. Cu plăcerea lecturii, Ama | |
| = caldura si gingasie | Bodia Diana - Sorina [17.Oct.11 06:28] |
| Caldura si gingasie, asta imi inspira poezia. E o frumoasa punere in scena a unei povesti parca desprinse dintr-o carte pentru cei mici, dar cu dedicatie pentru cei mari. De asemenea, exista o anume spontaneitate in poezie, ca si cum ar fi scrisa pe nerasuflate. Sau ca si cum ai fi privit indelung un tabloul, l-ai fi analizat o vreme, iar apoi, pe neasteptate, gandurile ti-au limpezit si a iesit acest spontan poem de omenie. | |
| = Două semne și o fluturare de mână | Călin Sămărghițan [18.Oct.11 11:45] |
| Adriana, se pare că da, lucrurile triste pot fi și frumoase, mă bucură trecerea, semnul și, mai ales, confirmarea miracolului. Diana, cam așa scriu în genere, pe nerăsuflate, e bine că textul chiar lasă impresia aceasta. Modificările ulterioare sunt doar în proporție extrem de mică. Sunt adeptul poeziei spontane, nu "chinuite". Bucuros! | |
| = inefabilă stare | silviu viorel păcală [26.Oct.11 20:03] |
| că ce pot să mai zic după ce mi-a înghețat mirarea. O stare pe gustul meu ai croșetat maestre. Stau și mă înfrupt o clipă după care patinez pe ea. Tare plăcut! Cu stimă! | |
| = pe scara interioara | Maria Gheorghe [26.Oct.11 22:49] |
| de unde, cum? nici nu stiu... sa ma mir, sa ma intreb... aceste cuvinte, venite de-nu-se-stie-unde... pentru ca acolo e prea in adânc, mi-aduc aminte de ceva ce, la suprafata, aparea « uitare »... sigur, era frumos si trist. azi, e jumatate bucurie, ca a ramas intreg tot ce era frumos... frumos... maria | |
| = Mm, așa. | Călin Sămărghițan [27.Oct.11 03:03] |
| Silviu, călătorule, ai înghețat și eu croșetez mai departe țurțuri subțiri și înguști pentru iarnă. Maria, de pe undeva, de unde... îmi place scara interioară de care spui. Eu tocmai mă lăsasem de poezie pe jumătate, când ea cânta. | |