| = dap | adrian pop [03.Oct.11 09:45] |
| cam asta-i traseul, l-ai surprins bine aici unul meschin daca ma intrebi pe mine poezia ca exces, sau ca abuz de putere evident, totu-i iluzoriu si fals | |
| = d-le Munteanu | raluca sandor [03.Oct.11 09:28] |
| îmi place naturalețea acestui text. Onestitatea lui.Cred că ar suporta totuși ceva..."întărituri" de imagine. ceva care să smulgă din pericolul ...liniarității.Deocamdată remarc "dar tânjești după laudă cu disperarea tbc-istului după o gură de fum privești fiecare fumător ca pe un horn copleșit de zăpadă pe care dacă te-ai coborî ai fi deodată mai bun" O..."fotografie" reușită, din punctul meu de vedere. | |
| = nu știu | Vasile Munteanu [03.Oct.11 10:05] |
deși în ultimul timp mă încearcă un fel de apologie a ipocrizismului, nu știu dacă totul e fals, dar, da, simt (a se reține implicația verbului) că în mare măsură totul e iluzoriu; pentru că, de data aceasta nu am scris dinspre idee, ci am lăsat starea să-și caute cuvintele necesare expimării (cu oarecare reținere, pentru că există posibilitatea ca, astfel, acestea să mai fi fost spuse...) pentru ca, în final, să observ că ideea era că, oricât ar încerca Poezia să coboare în om ("horn copleșit de zăpadă"), nu prea reușește să treacă de festivismul parcă anume dezvoltat întru satisfacerea animalului... așadar, dacă este adevărat că are nevoie de "întărituri de imagine" (?!)... treaba lui (a textului). vă mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre. | |
| = mi se pare, mai degrabă, | Ottilia Ardeleanu [03.Oct.11 20:18] |
| o umilință pe care o plătește "tarabagiul": vinderea poeziei în târgul de sclavi. ai banilor. umilința că îți vinzi propriul copil, sau că îl dai la schimb. umilința că poezia poate valora doar conținutul unei sticle, nici măcar gustul unei pâini câștigată cinstit, cu suflet. umilința că discernământul nu se mai află în creier, ci în stomac. umilința că ai putea investi în artă, însă nu o faci pentru a nu te simți vinovat, pentru a nu avea mustrări de conștiință. umilința de a deveni ipocrit în fața criticilor, în fața apologeților umilința de a te înfrupta din propriul sine un cerc vicios al umilinței! poetul nu merită asta! și nici cititorii lui, Ottilia Ardeleanu | |
| = mai degrabă, se pare | Vasile Munteanu [04.Oct.11 02:12] |
ai dreptate, Ottilia: poetul nu merită...; de ce? pentru că ori "se merită", ori nu contează. mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre. | |