| = dacă | Ottilia Ardeleanu [30.Sep.11 18:58] |
| ar fi posibilă o măsură pentru infint, aș considera-o pe aceasta: "punct - radă"! "e-he-hei", m-a încântat linia baladescă din strofa cea lungă a poemului. și mi-a mai plăcut că s-a făcut liniște: "pasărea furtunii s-a domesticit". am să vă rog să revedeți începutul strofei a doua pentru câteva scăpări de tehnoredactare. Ottilia Ardeleanu | |
| = singularități complementare | Ioan-Mircea Popovici [30.Sep.11 19:29] |
| "dă-ți drumul cuvântului sămânța plină a gândului lama ascuțită de plug răstoarnă brazda-n adânc termină-ți lașitățile și fuga pune piciorul în pragul amar" ridicam cortina se vede-n fundal zidul citadelei in ramurile unui invelis de (Y) pe componenta reala-s aici pe cea imaginara intr-un altar solar cu fragilitati verticale din turnul tau de aparare ceasuri bune de cart si-o inima curata intr-o viata adevarata de pe plaja cu suflet intinsa-n peninsular spre mare si-n muntele fericirilor ridicat din gradina pierduta 7. semn alb Cuvantu-l sadeste-n tacere Tacerea coboar-o adanc Adancul inalta-l spre stele Samanta de gand Apa trece Viata ramane-n iedera de pe zid | |
| = "Credul poetul trecea-n căutarea frumuseții dintâi" | Gârda Petru Ioan [30.Sep.11 21:03] |
| Un text ce nu că nu trebuie citit în fugă, trebuie citit și recitit și recitit... Nu știu de ce o senzație de amar, în ciuda finalului optimist (cred). Nu am cultură de critic, dar simt aici poezie adevărată. Felicitări! | |
| = Petre... | Petru Teodor [17.Oct.11 04:23] |
| Petru nu sunt eu, ci ești tu ți-as zice, dar știi ca nu are sens o plaja de suflet, o, Doamne, Apusul e strâns peste ape si-'ncerc sa citesc verticala in soaptă sub orizontul obez sunt atâtea de spus la un pahar plin de must degust tura-n rocadă tot e fugă de cauti lucrurilor dungă n-o să-'ntelegi din trepte umbră iar de pui Tympul peste Tymp obtii un tată ce se roagă in anotimp un dans, o poartă sunt reci, de piatră si așteaptă să fie pâini, să fie apă să treacă toate deodată ce nu-'nteleg si nu-'ntelegi e prețul cifrelor întregi perfecte niciodată si-acolo căuta poetul orchestra pe o foaie albă in densitati ondultorii când tinzi să zbori si străvezi zorii si sodiu clor si alte molii cu gust de aripi adevăruri ce nu se-ating asisderea oricât de soare-ar fi si-oricât de alb si absolut ar duce norii-n asfintitu'ncercuit pentru că uiti cum ai pornit pe malul mării dar eu nu uit (furtună e'n adâncul domolit in fluturii de lemn ce i-ai cioplit) pe tablă zarul sapte-i răsucit spre cuvântul ăsta ultim îți doresc să dăruiască rugăciunii crez Petru ești tu cu vârf si miez | |
| = partea cu cascada | Ioan-Mircea Popovici [11.Dec.11 09:04] |
| când vei ajunge pe insulă partea cu cascada ți-o voi lăsa ție | |