| = parere | adrian pop [28.Sep.11 19:15] |
| stil steril, pompos, prolix, care nu spune absolut nimic incercare gratuita de poetizare exact acolo unde ar trebui sa predomine exactitatea, rigoarea si luciditatea discursului constructii absolut aberante, inepte si o limba de lemn - atit de obositoare, atit de enervata- privilegiata in acest articol, pe care m-as fi abtinut sa il comentez daca nu as fi de parere ca adriana lisandru merita mai mult decit atit orice poet bun merita mai mult as fi recunoscator autorului daca m-ar lamuri asupra citorva aspecte: - cum poate o poezie sa fie frustra, feminina si viguroasa, in acelasi timp - de ce ramificatiile poeziei se afla obligatoriu in pamintul si cerul existentei? - cum naste intimitatea transparenta? - ce este "Resimțirea dramatică a fragmentării vederii de suflet în bucăți-rațiuni parțiale, rupte de întreg" ? - cum se strecoara presimtirea? - cum se potențează iconic intensitatea unui timp poetic? - ce este aceea "potentare iconica"? - cum provine dorinta de claustrare din neadecvare? in ultima instanta, autorul poate considera aceste intrebari pur retorice | |
| = din respect | florin caragiu [28.Sep.11 21:40] |
| pentru alti vizitatori (pentru tine nu am dubii ca privesti acest schimb de cuvinte ca pe un simplu duel, si nu ai decat intentia hartuirii) raspund aici succint: 1. cum poate o poezie sa fie frusta, feminina si viguroasa, in acelasi timp raspuns: cum se vede in textile Adrianei, impletind cele opuse 2. de ce ramificatiile poeziei se afla obligatoriu in pamintul si cerul existentei? Raspuns: Pamant si cer sunt o metafora ce trimite la raportul sensibil-inteligibil, concretul fenomenalitatii corporale, respective la sensurile investite in miscarea corporalitatii. 3. cum naste intimitatea transparenta? Raspuns: Intimitatea poate deveni, evident, transparenta odata cu sporirea expresivitatii. 4. ce este "Resimțirea dramatică a fragmentării vederii de suflet în bucăți-rațiuni parțiale, rupte de întreg" ? Raspuns: Una din problemele omului de astazi este fragmentarea resimtita, prin lipsirea de o sesizare si o coordonare nemijlocita, spirituala, apofatica a ratiunilor partiale si a functiilor sale. Ba sentimentalismul nu mai e echilibrat de intelegere si intuitie, ba intelegerea devine rationalista si reductivista, sau vezi un lucru bine dar ii exagerezi importanta si neglijezi in acelasi timp altele Incat se poate spune ca o vedere de suflet, adica, echivalent, holista, nu mai e, in aceste conditii, cu putinta. Omul ajunge sa fie privit si echivalat cu o masina, in care partile se pot asambla si dezasambla si intregul sa fie ignorat pur si simplu, ca si cum omul nu ar avea suflet, sau o identitate mai presus de “suma partilor”. 5. cum se strecoara presimtirea? Raspuns: pe negandite :)) 6. cum se potențează iconic intensitatea unui timp poetic? Raspuns: Printr-o investire in sacru, ceea ce e nevazut si nespus, dar atinge fiinta, cu sensibilitatea ei, sau altfel spus investirea in trasaturile apofatice ale chipului omului. 7. cum se potențează iconic intensitatea unui timp poetic? Raspuns: Printr-o investire in sacru, ceea ce e nevazut si nespus, dar atinge fiinta, cu sensibilitatea ei, sau altfel spus investirea in trasaturile apofatice ale chipului omului. Atunci, sub presiunea unei intuitii a vesniciei, timpul apare a se condensa si verticaliza. Bachelard vorbeste despre "clipa poetica". 8. ce este aceea "potentare iconica"? Raspuns: Ce-am spus mai inainte 9. cum provine dorinta de claustrare din neadecvare? Rspuns: asta chiar e la mintea cocosului, sorry. | |
| = erata | florin caragiu [28.Sep.11 21:43] |
| erata: am cateva typo, trebuie "textele" in loc de "textile", "respectiv" in loc de "respective", si am uitat sa sterg intrebarea 6 care apare de doua ori, la 7 e raspunsul complet. | |
| + Între tradiție și inovație | George Pașa [01.Oct.11 16:52] |
| Mie articolul mi s-a părut bun, chiar dacă știu că Florin Caragiu scrie uneori și mai bine de atât. Adică este aplicat pe text, însă uzează de prea multe citate, lăsând pe cititor să meargă singur spre semnificații, dezvăluindu-i prea puțin, fapt de nu e neapărat rău. Față de alte articole, limbajul critic este limitat doar la strictul necesar, fiindcă nu se urmărește propriul discurs critic, ci punerea în valoare a operei. Sunt unul dinte cei care au citit cartea prezentată aici, fără a fi îndrăznit, deocamdată, să realizeze și o cronică a acesteia. Poezia Adrianei Lisandru e aproape de sufletul meu. | |
| = Felicitările mele: Adriana Lisandru. | Norma Diana Jeflea [01.Oct.11 19:22] |
| Felicitările mele, Adrianei Lisandru și Letiția Ilea. Grinta 2010 volum bilingv. Recenzia: Florin Caragiu- articol,care lasă ca o plîngere penală cititorilor paleta de citate. Lăsîndu-mă singură printre ele m-am rătăcit dar regăsindumă de fiecare dată cînd arunc ochii peste copertă.”femeia, ca văpaie de foc ”ramură de foc a fericirii”. Eu felicit pentru copertă deasemeni,spune cît 75% din conținutul cărți cu siguranță. Dumnezeu e cu tine Adriana,vezi că nu mai este nevoie de biografie dacă ești pe loc bun, neostil. Diana. | |
| = Re | florin caragiu [01.Oct.11 21:23] |
| Vă mulțumesc pentru semn, uneori fac experienta sa intervin cât mai puțin in preyentari, in materie de critica literara, precum în acest text de întâmpinare, mai degrabă am oferit un traseu de survolare a cărții, cu o anume deschidere existentiala si accent pe o anumita diseminare a sensurilor. Nu consider deci că acesta ar fi vreun text critic important, ci doar o punere în temă. | |
| = ... | radu stefanescu [01.Oct.11 23:08] |
| domnule Caragiu, fără nicio intenție de hărțuială, o chestiune de logică: "a fragmentării vederii de suflet în bucăți-rațiuni parțiale, rupte de întreg" - în ideea că părțile (bucățile) alcătuiesc întregul, și că fragmentarea e totuna cu ruperea, sintagma "bucăți parțiale" vi se pare purtătoare de sens? în caz afirmativ, cum vi se pare că sună "bucăți totale"? - ce ați intenționat a spune în " fragmentarea vederii de suflet"? despărțirea vederii de suflet, sau fragmentarea "vederii de suflet" (a vederii ca simț capabil a detecta sufletul)? două lexicale: - credeți că formula simplă "ridicarea vălului de pe ochi" e un sinonim mai firesc al "des-zăgăzuirii vederii"? - credeți că "intimitate" și "intimism" sunt sinonime? și una de descifrare/interpretare a mesajului: "acolo o să-mi fac o căsuță de piatră/ o căsuță de piatră/ o căsuță de piatră// fără ferestre" / unde, după părerea mea, nu e vorba de o "dorință de claustrare", ci de un cavou. | |
| = Radu | florin caragiu [02.Oct.11 00:18] |
| Nu am nici o problema, Doamne fereste, in a primi critici. Exista insa o minima exigenta a politetii pe care unii o incalca printr-o insolenta si agresivitate dusa pana la absurd, si de aceea reactionez si eu mai dur uneori. La tine nu e, desigur, cazul. Desi sa analizam un pic expresiile: o chestiune de logică: "a fragmentării vederii de suflet în bucăți-rațiuni parțiale, rupte de întreg" Atentie! Este vorba despre o fragmentare a unui intreg in bucati, numite si ratiuni partiale, rupte de intreg, deci nu e vorba despre sintagma "bucati partiale". Cum ar veni, observ si retin un aspect si in acelasi timp neglijez sensul lui contextual, il rup de trupul unei experiente sau vederi mai cuprinzatoare si eventual il absolutizez, il privesc desprins de alte aspecte, imprecuna cu care formeaza un tablou mai aproape de adevarul despre lume si om. Apoi am vorbit de fragmentarea "vederii de suflet", prin vedere de suflet intelegand o vedere sau intelegere care confera intelesuri plecand de la intreg la parte, intr-un limbaj filosofic s-ar putea folosi termenul de vedere "holista". Eu am preferat aici termenul de "des-zagazuire a vederii" pentru nuanta pe care o aduce in directia unei anumite reactii sau dinamici a vederii insesi, in contextul depasirii limitei. Intimitatea desemneaza in textul meu profunzimea unei trairi/simtiri/priviri poetice asupra lumii. Nu e sinonima cu "intimismul", deci nu m-am referit la o tendinta artistica, ci la starea calitativa insasi. Cat despre interpretarea ultimelor versuri, indiferent ca e vorba de "cavou" sau altceva, vad in context un o tendinta de claustrare in raport cu o ordine a lumii in care "lumina e imbracata pe dos", o claustrare, desigur, cu rost de regasire in singuratate a firescului in "purtarea luminii". daca gresesc, sa-mi fie iertat. multumesc! | |
| = erata | florin caragiu [02.Oct.11 00:19] |
| "Deci sa analizam un pic" in loc de "Desi sa analizam un pic"... (am scris repede, la ora tarzie, or mai fi si alte typo, scuze anticipat.) | |
| = o ramură de foc sunteți și voi! | Adriana Lisandru [02.Oct.11 19:08] |
| Eu abia m-am întors de la Avrig, de la Festivalul Baroc de acolo, și, recunosc, mare a fost surpriza de a mă întâlni, pe Agonia.ro, cu titlul uneia dintre poeziile mele, alături de numele lui Florin Caragiu. Pentru mine este nu doar onorant, ci, mai mult, prilejul unei bucurii sincere. Mulțumesc, Florin, pentru perspectiva interpretării și rigoarea. Am citit recenzia (tu, cu discreția ta caracteristică, ai preferat să o numești „punere în temă”) și sunt încă pradă emoției, îmi cer scuze dacă voi reuși să spun mai puține decât merită atât ea, cât și comentariile generate de ea. Când ceea ce au scris îi determină pe ceilalți să intervină,(fie pro, fie contra) înseamnă că scopul a fost atins. Până la urmă, autorul unei cărți (de poezie, de proză, de critică literară ș.a.m.d.) are datoria să aprindă lumina. E drept, uităm deseori semnificația lui „Fiat Lux!” și, din păcate, căutăm soarele în oboroc. ;) Da, „vederea cu sufletul” nu este altceva decât deschiderea „ochiului inimii” (nu întâmplător, cartea lui Frithjof Schuon mi-e mereu aproape). Nu mai spun nimic despre claustrarea de care vorbeai ori despre „lumina pe dos” asupra căreia ai revenit. Repet, încă sunt emoționată, încă o dată vreau să-ți mulțumesc. Adrian Pop, eu știu că ai citit multe din poeziile postate de mine pe situri, observațiile tale mi-au fost adesea de un real folos. Eu pot să îți înțeleg reacția, dar mă întreb dacă nu cumva Florin Caragiu a preferat să accentueze anumite aspecte, probabil cele mai importante din punctul lui de vedere, și-mi cer iertare celor care vor considera că părerea mea denotă o crasă lipsă de modestie. Sper că într-o zi ne vom cunoaște și-ți voi putea strânge, în sfârșir, mâna. Pașa, în ce te privește, ar trebui să repet ce-i spuneam lui Adrian… din fericire, Ploieștiul e mai aproape, așa că sunt mult mai optimistă! Dar până ajung, trimit, cu drag, un gând bun și calde mulțumiri. Norma Diana Jeflea, mă bucur să văd că nu m-ai uitat! dar sunt convinsă că Florin s-a vrut să facă nicio „plângere penală”, crede¬-mă! . ;) Radu Ștefănescu, mărturisesc, chiar la cavou nu mă gândisem, am auzit că e scump, aștept dezmorțirea economică a României… ;) Însă îndrăznesc să-ți ofer o eșarfă de altă nuanță „până la urmă suntem cu toții mici păpădii pe care moartea le suflă cu tandrețe (!) spre cer.” | |
| = Re | florin caragiu [03.Oct.11 13:37] |
| Multumesc, Adriana. | |
| + pentru femeia de foc | Anni- Lorei Mainka [04.Oct.11 04:09] |
| Poemele Lisandrei trebuiau, da, trebuiau aduse in pagina agonia, ii e bine si acum dupa ce a aparut volumul, si a trecut ceva vreme, multam ca l-ai amintit draga Florin in contextul toamnei ce vine. Va doresc putere de munca, cu sau fara typo, la amindoi, este o mare reusita ca a aparut bilingv, e o munca sisifica, idealista. | |
| = Anni | florin caragiu [04.Oct.11 10:58] |
| multumesc pentru semn, sa ai spor! | |