| + . | ștefan ciobanu [24.Sep.11 10:52] |
| ce frumos aici departarea de lume. imi plac succesiunea imaginilor si imbinarea lor. si introducerea versului ''spectacol, o, da '' sustine ansamblu, induce cititorului sentimentul de evolutie pe sarma. totul este asumat, pentru ca printr-o smucitura se poate ajunge pe strada. o poezie bine construita, din care mesajul ajunge clar si poetic la cititor. | |
| = spectacol, | Ottilia Ardeleanu [24.Sep.11 11:48] |
| într-adevăr, impresionant, începând chiar din titlu care mi se pare că are o anume armonie și un mesaj aparte. penultima strofă, ca idee, mi-a plăcut cel mai mult, însă, din punct de vedere artistic, îmi pare că acest poem, per total, este unul reușit. Ottilia | |
| = Cristina, | marian vasile [24.Sep.11 16:08] |
| O părere Nu știu cum altfel ai putea să tragi o ușă (dacă nu după tine), dar nu asta contează. Contează că textul e prea încârligat, trebuie să revii asupra versurilor pentru a te întreba “cum vine asta?” De exemplu: “ar trebui să pot ține în aer, ceva /care să bată foarte repede din aripi” – mi-e greu să înțeleg (știu, mea culpa). Înaintăm în text și dăm peste strofa a doua, care debutează stângaci cu “spectacol, o, da” (sună a juisare, să mă ierți) și continuă cu: “am să-ți spun despre mâna întinsă din tren și fetița care-și pierduse cangurul jegos iar în urmă frunzele alea se roteau liniștit peste pietre nici măcar nu cădeau” ?! Strofa a treia debutează cu “nici pământul nu-i tocmai pământ, și el are-o aripă ruptă”, de unde se înțelege că a avea o aripă ruptă e un argument împotriva principiului identității. Finalul strofei salvează, oarecum, impresia de jenant, de perplexitate care mă învăluise până acum. Apoi strofa patru continuă orgasmul strofei a doua și împrăștie toată splendoarea. De aceea nu mă pot abține să o citez: “spectacol, o da, deși n-am să merg pe-o sârmă bine întinsă, pentru nimeni voi apuca de-un colț și voi smuci deodată invers într-o zi vei vedea în sfârșit o femeie pe stradă”. De bine, marțian. | |
| = raspunsuri | Cristina Sirion [25.Sep.11 02:07] |
| stefan si uite-asa, ma convingi sa merg mai departe. inseamna mult. otilia iti multumesc, e o incurajare. fara falsa modestie, eu chiar nu cred ca scriu, asa ca ma bucur foarte. martian iti vad punctul de vedere. uite-l si pe al meu: "ar trebui să pot ține în aer, ceva /care să bată foarte repede din aripi” - e o implicatie acolo, implicatia in sine tine de poezie. sunt poezii care au un fir subtire, nu spun direct, de fapt sunt doar acolo, la treceri. aici trecerea era ideea de ramanere in suspensie, faptul neterminarii, al neasezarii daca vrei, care credeam ca e foarte clara fara a fi spusa. daca nu, as ghici doi cu probleme. ca eu trebuie sa mai lucrez la "subtirimi" stiu, insa e limpede ca tu nu citesti ceea ce cauti. "suna a juisare" - aici n-am inteles eu. la mine era ton de protest, culmea, la adresa unui anume mod de intelegere. da-i cu atat mai fain, iata. urmatoarea strofa pe care n-ai inteles-o are aceeasi explicatie ca si prima. mai departe, despre orgasm, prin alte parti. sunt poezii pentru asta. ma intreb ce intelegi exact prin "jenant" dupa un comentariu ca asta. si ma refer strict la comentariu, domnule martian. cu acelasi respect. | |
| = uitasem | Cristina Sirion [25.Sep.11 03:03] |
| “nici pământul nu-i tocmai pământ, și el are-o aripă ruptă”, de unde se înțelege că a avea o aripă ruptă e un argument împotriva principiului identității. aici intreb cinstit: cum nu?! desi as lasa la o parte cliseul "principiului", altfel ajungem sa sustinem ca ne-a lovit in frunte ideea unei pietre, si cine stie, poate-n locul ala ne si rasare vreo idee de cucui. fara suparare, poezia e ok sa fie proasta, dar comentariul e total aerian. | |
| = Cristina, | marian vasile [25.Sep.11 10:40] |
| ‘nțeles! Să trăiți! “Poezia e ok sa fie proasta, dar comentariul e total aerian”. Prin urmare bat în retragere. Las totuși suspendată o nelămurire (mea culpa):de ce simți nevoia să explici versurile-ți? Neînțelesurile mele pot fi convertite în înțelesuri doar de mine, poeții să-și vadă de treaba lor, să scrie, nu să dea lămuriri la alții. | |
| = martian | Cristina Sirion [25.Sep.11 21:20] |
| nu simt nevoia sa explic. am asa, o idee despre respect si datorie, daca aleg sa dau ochii cu oamenii. nu-s poet(a). "n-am inteles" nu-i declaratie. oricum, eu te mai astept, e comod. :o) | |