| = numa de bine | silviu dachin [21.Sep.11 09:53] |
| o vreme mi-or suna în timpane pietricele cazând în găleată:) fain poem! toamnă frumoasă, chiar dacă fără cocoare! | |
| = cine știe... | Vasile Munteanu [21.Sep.11 11:38] |
poate nu era tocmai "găleată"; poate o nicovală ce refuză a rugini, uitată undeva sub o scăriță; iar "pietricelele" erau cumva un ciocănel; și toate acestea într-un... Eustache aflat undeva la pescuit, la ceasul când zorii zilei se îngână cu păcatul, iar apa, de atâta ploaie, cu uscatul. mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre. | |
| + ... | radu stefanescu [21.Sep.11 13:22] |
| un scurt exercițiu elegiac (probabil, de trasul sufletului sau al unui picior afară din găleata cu demonii emfazei) în care, firește, un neinițiat ca mine e cucerit de metafore - materie în care, cel puțin aici, pari de neîntrecut. fermecător prin laconismul formulei și printr-un soi de crescendo perfect dozat al emoției spre finalul strofelor, care par, fiecare în parte, un mic joc, imponderabil, un tablou liric în sine. de multă vreme n-am mai citit la tine ceva care pare mai puțin elaborat, și totuși atît de aproape de ceea ce eu aș numi, pentru simplitate, poemul zilei mele. în cazul de față, din stricte determinări geografice, la fel de bulgăroase. care, în treacăt fie spus, cred că ar merita o recomandare. poemul - ziua, nu. invidios, un trecător pe dedesubt | |
| = domnuuu. Ștefănescuuu | Vasile Munteanu [21.Sep.11 15:10] |
și eu vă iubesc, domn'e, când scrieți (mai ales când comentați :D ). honorat (ca de la găletar la găletar - presupun că cel de-al doilea picior din găleată e al dv). | |
| = finalul | Leonard Ancuta [21.Sep.11 18:05] |
| e naucitor. adica imi place mult ultima strofa (fara primul vers). in rest insa simt o anume deza de forțare, de parca intreg textul a fost construit și se sprijina pe ultima imagine. | |
| = punctul de plecare | Vasile Munteanu [21.Sep.11 18:19] |
sincer (fiind zorii zilei, după o noapte în care bambinele au rămas încremenite, vântul a suflat - estimez - cu o viteză variind între 50 și 80 km/h, temperatura a scăzut până la 12 grade + umezeala aferentă...), nu mai știu exact cum s-a produs declicul acestui text (o umbră de luciditate îmi spune că versul cu norii, pentru că "se lumina a ploaie"...); dar ce îmi amintesc exact este că ultimul vers (mai exact ultimele 3) le-am adăugat abia ajuns acasă, unde am dat forma versurilor forma de mai sus și simțeam nevoia, pe de o parte, de un final pe măsură, pe de altă parte, de ceva "hard", care să contrabalanseze "sfot"ul începutului. în ultimă instanță, nici nu cred că ar trebui să fie atât de important (cel puțin nu mai mult decât "divertismentul") unde, de la ce șamd; important este produsul finit, cred eu. mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre. | |
| = chiar că | Motoc Lavinia [21.Sep.11 20:47] |
| Chiar că îți pune un zâmbet pe gură, așa ca o frunză.Final de Ascot aș zice. Da. | |
| = recunosc | Vasile Munteanu [21.Sep.11 20:50] |
când am ales titlul, nu la "gură" m-am gândit, ci la inimă (știi tu: "acoperă-mi inima cu ceva"); dar merge și așa; de regulă, păcatul pe acolo iese... mulțumesc pentru semnul de prezență. | |
| = "emoție de toamnă" - | Ottilia Ardeleanu [21.Sep.11 21:25] |
| pentru că devenim altceva/ altcineva în fiecare toamnă. și dacă simțim că s-a schimbat ceva în noi este pentru că mai putem să ne emoționăm. cumva se vede viața "așezat", altfel atunci când (o) colinzi. ce frumos ai ales să spui "cocoarele" - m-am și gândit la dublul sens și mi-a plăcut mult acest teluric-celest gând-imagine, apoi, topirea soarelui - o figură de ceară... și, de la un tablou la altul, un finiș spectaculos prin felul cum ai înlănțuit cuvintele. cu emoția mea, Ottilia Ardeleanu | |
| = seara mărturisirilor | Vasile Munteanu [21.Sep.11 21:34] |
până în urmă cu ceva timp, eram convins că tot ce contează este să scrii (atunci când te numeri printre aceia care mai cred că scrisul prețuiește ceva); nu credeam că poate fi ceva mai greu; de la tine, Ottilia (și de la Radu Ștefănescu, dar să nu-i spui... ), am învățat un lucru: e cel puțin la fel de greu să comentezi un text; și nu e deloc mai puțin emoționant (atunci când este însoțit de sinceritate). mulțumesc. | |
| = toamna | Alexa Alexandra [06.Oct.11 10:17] |
| o poezie buna,se impleteste bine spatiul celest cu cel pamantesc. surprinde bine emotile de la un tablou la altul si-i confera ceva aparte. felicitari | |
| = . | Vasile Munteanu [07.Oct.11 13:10] |
mulțumesc ,d-ră/d-nă Alexa, pentru lectură și pentru semnul despre. | |