| = nu numai gainile mor | enache ion [08.Sep.05 12:47] |
| Frumoasa poveste, Nicule,"citibila si de copii pana in clasa 7-a", dar si un adevarat indreptar pentru cei pana la o suta de ani. Precum gaina ta, m-am simtit si eu mai acum cateva zile, cand facand un umil comentariu pentru Tobita, pisoiul tau care s-a nascut in Bucuresti, dar cu rezidenta in Vulturesti, si la care, lipsit de cunostintele tehnice cum sa iau legatura cu tine, mi-am permis sa-ti pun o intrebare, oarecum personala, m-am trezit incondeiat la off-topic.Deci cum spuneam, intocmai gainii tale, nedesmeticit complet in regulile acestui site, a venit uliu din "inaltul" off-topic-ului, si mi-a dat lovitura de gratie. Sincer iti multumesc pentru ce scrii pentru ca ma aduci in inocenta copilariei, pe care in haimanlacul vietii am cam uitat-o si totodata imi dai posibilitatea de reflxie. | |
| = - Du-te Aurică cu el și vezi, poate i-o găsești, vie, moartă ... | Anda Andrieș [08.Sep.05 14:01] |
| Aveți un farmec deosebit atunci când povestiți. Eu cred că și Ion Creangă ar fi "invidios" pe harul dumneavoastră! Niciodată nu mi-a trecut prin minte că se pot spune atât de multe lucruri despre o găină. Un text căruia nu i se poate reproșa nimic. | |
| = din fundul unei butii | Doru Alexandru [08.Sep.05 18:19] |
| Mi-ati adus aminte de Puiul lui Brătescu Boinești cu povestea dumneavoastra. Frumoasa. Frumoasa poveste pentru copii, dar nu numai. Anda are dreptate. Aveti un har minunat, si eu unul, sunt invidios. Povestea nu trebuie citita numai la nivelul relatarii despre copil si pasare, si trebuieste patruns un pic mai adanc. Sfatul meu pentru cititori este sa observe trairile copilului cu atentie. Acesta imi pare cel mai important lucru si tind sa cred ca de aici s-a plecat in constructia acestui mic text. Felicitarile mele. D.C. | |
| = Fundalul întâmplării e dur, sesizabil prin vagi trimiteri . | Nicolae Diaconescu [02.Oct.05 19:06] |
| Dragii mei, Ioane, Anda și Doru, Aș fi vrut să postez o întâmplare din zilele astea, " Balta e mare, noroiul adânc " dar cenzorii mei, fiica și soția, au spus, Nu ! În aste condiții, am trimes pe site o poveste nevinovată, despre o biată găină ,care a luptat cu viața. Fundalul este dur, viața oamenilor de acolo nu e deloc ușoară...Pe acest fundal copilul se maturizează. Butia era de ani de zile goală că pământul fusese comasat, dar la vârsta pe care o avea nu conștientiza acest lucru. El țipa că i-a luat cineva găina!.Abia când a omorât-o uliul a început să înțeleagă câtă nedreptate e pe lume la nivelul păsăretului, deocamdată. Lupta pentru existență e permanentă. Finalul am dorit să reprezinte înțelegere și speranță, supraviețuirea găinii nu fusese inutilă, curtea se umpluse iar de păsări, 15 pui cât porumbeii de mari, alergau prin iarbă și zmeuriș. În poveștile mele doar forma îmi aparține, restul, reprezintă întâmplări adevărate. Textul e scris demult și face parte din ciclul " La gura povernei". Este pentru prima oară că îl public , ar fi putut să fie în 1984 dacă îmi tipăreau volumul. Povestea asta nu am considerat-o reprezentativă și primirea frumoasă pe care ia-ți făcut-o, mă bucură. Să fiți iubiți de cei dragi. | |
| = ultima, ca intotdeauna... | Ioana Veronica Epure [08.Sep.05 23:48] |
| Stiu ca am ajuns cam tarziu, dar trebuia sa las si eu un gand aici, pe pagina ta. Povestesti incredibil, ceea ce am citit m-a dus cu gandul la bunica mea, la satul in care locuieste si la propria mea copilarie, in care am ingrijit la randul meu o gaina bolnava. Mi-ai lasat un gust dulce -amarui pentru ca sunt amintiri pe care le credeam ingropate... pe care am vrut sa le arunc. Acum realizez ca ceea ce imi lipseste cel mai mult e copilul care eram si care a murit. Scrii extraordinar. Sunt fara cuvinte. | |
| = cu sufletul la gura | Sandra Hanna Segal [12.Sep.05 06:53] |
| De fiecare data cand citesc una din povestile tale stau cu sufletul la gura. Nu iti mai spun ca mi-a placut. N-am cuvinte. drag, | |
| + placut | Elia David [12.Sep.05 08:57] |
| Un text emotionant, scris frumos, simplu, curat... O steluta de apreciere din partea unui cititor care trece pentru prima oara pe-aici. | |
| = În loc de o ciorbă bună, o poveste pe cinste ! | Nicolae Diaconescu [13.Sep.05 11:49] |
| Pe fondul unei mari tristeți mi se întâmplă tot felul de mici bucurii. De mai multe zile vremea e caldă și fără ploi și asta îmi dă speranța că strugurii or să se coacă bine. Duminică seara am prins alt roi de albine ! De necrezut, un roi pe 11 septembrie ! I-am făcut "culcușul" într-o cutie de carton și-abia aștept să văd ce s-a întâmplat cu el când voi merge sâmbătă pe acolo. Când vin în București, un salut și o apreciere de la o prietenă dragă, Sandra și o steluță de la o nouă cititoare, Elia David. Elia, să nu te oprești doar la una , mai vreau ! Tu Ioana, cum să spui că a murit copilul din tine? Cât trăim nu moare copilul din noi, doar adoarme. Trebuie neapărat să-l trezim !. În loc de o ciorbă bună , am pregătit din acea găină o poveste emoționantă, pe care o urmărești cu sufletul la gură. Voi ați spus asta nu eu, dar m-am bucurat și vă mulțumesc. | |
| = Cuminte , pe un scaun in fata ecranului astept inc-o poveste... | Bejliu Anne-Marie [26.Sep.05 08:19] |
| Spumoase si atractive, povestile dumneavoastra ma fac sa ma gandesc cu drag la tatal meu care are acelasi dar deosebit de a relata intamplari pline de umor din copilaria si adolescenta sa. Cand va citesc ma simt din nou o copilita care sta cuminte pe un scaun cu capul asezat pe genunchii tatalui si-l asculta cu nerabdare sa mai spuna inca o poveste si iar, si iar. Cu prietenie, Anne-Marie. | |