| = „Mănânc și plâng. Mănânc.” | Ottilia Ardeleanu [19.Sep.11 15:40] |
| Asemănări: setea, urmărirea, temerea. Numai că, aici, stările, trăirile se produc înspre interior. De parcă poetul e în „pielea căprioarei”. nimic despre "ea", totul despre ceea ce vine înspre. poate de la luna de/cu demoni... Mă opresc asupra acestor versuri subtile: „ abia aceasta este setea din care se naște „o altă planetă imensă străină și grea” ”. despre "tulburare" am lecturat "dinspre est", Ottilia Ardeleanu | |
| = . | Vasile Munteanu [19.Sep.11 21:27] |
mulțumesc, Ottilia, pentru lectură și pentru semnul despre. | |
| = ... | Petraru Ionut [20.Sep.11 17:47] |
| prin sângele meu curge poezia și ori de câte ori citesc îmi simt venele nechezând, inima stârnește tot praful din mine și mă lasă într-o lume în care lucrurile stau mereu așa cum le pun eu. eul liric oferă iubirii tributul bine-meritat, căutând să-i descrie fiecare pas pe care ea îl face trecând prin el. Orice tulburare a dragostei îl usucă, dovadă stă puterea de a străpunge cu privirea dinspre est fiecare sentiment care răsare. tot ce e rău, tot ce ține de diavol în femeie, devine o parte infimă, se strânge în acea ½felie de lună½ din visul eului, revigorând ultima bucată de bărbat ce ar putea înșela femeia, ½eclipsa din lumină½. abia atunci dragostea naște o planetă nouă și grea în care tot e posibil, până la izvoare prefăcute în ploaie care curg în sus... nimic mai normal, aș spune. un poem. | |
| = @. | Dan G. Dediu [20.Sep.11 20:10] |
| Hmm, cam cerebral după mine. Sunt tăiate niște punți între versuri, bănuiesc pentru ritm și limpezime, dar se și pierde puțin din emoție așa. Mai exact, asta se simte la strofa a doua și a treia, unde se succed niște imagini, e un efect vizual puternic, dar puțin derutant în același timp. Și parcă divaghează de la „povestea” textului. Prima strofă mi-a plăcut. Și per total mi-a plăcut, dar mi-ar fi plăcut și mai mult dacă era minimalizat pe alocuri controlul și nevoia excesivă de a raționaliza până și emoția. | |
| = tâmpla apasă pe gânduri... | florian abel [20.Sep.11 23:17] |
| un poem al crispării și al spasmelor corpului astral, viziunile rătăcesc biciuite ca un om printr-un viscol năpraznic, pentru ca în final să pătrundă într-o cameră adăpostită și să descopere liniștea supremă ca pe o cădere spre înalt. Deși înaltul domnește peste austeritatea planetei ce e străin adăpost soarelui care o luminează. | |
| = . | Vasile Munteanu [21.Sep.11 07:37] |
mulțumesc tuturor pentru lectură și pentru semnul despre. | |
| = epatant | Tudoriu Dan [21.Sep.11 17:35] |
| Hai să facem analiza... Cai-de-mare. Oricine a vazut un cal-de-mare se gândește în primul rând la o făptură grațioasă, firavă și cam imobilă. Algele cam tot așa imobile verzi, un dualism între viață și moarte nu prea definit. Apoi imediat ni se declară otravă de metal topit. Hopaaaaa! Ce au blândele creaturi subacvatice și algele cele imobile și duse de valuri cu sentimente așa categorice precum otrăvurile de metal topit? Greu să pricepem decât dorința autorului de a ne epata cu vorbe. Ca să nu mai spunem că apa nu e un element care să se potrivească cu focul din cuvântul topit. Alternanța solar-lunar din următoarele două strofe funcționează, dar e așa de uzată, că pare doar un exercițiu livresc... Omul ajunge la final să descopere noua stare a existenței. Frumos... cu un citat. Ok., am înțeles deja, nu trebuia să mai vină și imaginea cu izvoarele și ploaia, pentru că e redundantă, și e departe de greutatea citatului pus un pic mai înainte. | |
| = domnule Tudoriu | Vasile Munteanu [21.Sep.11 17:44] |
pentru că observ că vă place sensul propriu al enunțurilor, să încercăm (drept exemplu) un enunț pur și simplu științific (care sper că ajută la elucidarea "de ce"-urilor): "Pe Pământ, algele au consumat (np se face vorbire despre apariția vieții pe Pământ) dioxidul de carbon din atmosferă (np observați alternanța spațială) păstrând echilibrul climei și producând oxigen" (am citat dintr-o "Enciclopedie", nu contează care); despre caii-de-mare, oricât de "grațioși, firavi sau imobili" vi s-ar părea, să spunem că mie altceva mi-a atras atenția (lucru care sunt sigur că v-a scăpat): masculii sunt aceia care poartă puii în "buzunar"; nu găsiți această imagine mitică? "epatant"? da, Creația este astfel. mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre. | |
| = de bine | Tudoriu Dan [21.Sep.11 18:50] |
| Sa nu va suparati, dara daca ne dam doar batai prietenesti pe umeri o sa ne plictisim. Topîrceanu a facut o analiza crunta pina si lui Eminescu. De fapt e o poezie buna, pentru ca mi-a starnit curiozitatea sa o citesc de la primul vers. Pe cele proaste nu ajung sa le termin, daramite sa le mai si comentez (fie și caustic). | |
| = dimpotrivă | Vasile Munteanu [21.Sep.11 19:01] |
nu mă supăr, domnule Tudoriu, pentru că, în cazul intervenției dv, nu am nici un motiv; ați abordat anumite elemente ale textului dintr-o altă perspectivă sau una incompletă; recunosc, nu de puține ori, am reacționat virulent atunci când am primit comentarii negative; dar numai la acele comentarii care s-au rezumat la afirmații de genul: "e prost", "nu spune nimic" ș.a. de genul; în cazul dv, așa cum am precizat, anume am dat acel exemplu, pentru a demonstra că, uneori, ceva ni se pare lipsit de sens din cauză că nu suntem informații într-un anume domeniu; precizez, acesta nu este un reproș, nimeni nu este informat în orice domeniu; eu, acesta fiind un text construit plecând de la idee, m-am informat înainte de a scrie; atât. mulțumesc pentru revenire și pentru precizări; vă asigur, că, atât timp cât păstrăm decența și, pe cât posibil, argumentăm, nu am nimic împotriva comentariilor negative (preferabile ignorării...); nici resentimente. | |
| = er | Vasile Munteanu [21.Sep.11 19:09] |
| informați, nu "informații"; vă asigur că, în loc de "vă asigur, că" | |
| = Intruziune | Vasile Mican [22.Sep.11 05:49] |
| Motivatia schimba sensul creatiei. Dupa bunul nostru plac, creatori de eden sau infern. Inocenta lasa loc experientei dar numai pina la un punct, din care incepe regresul.Dupa ce am reusit sa ne contopim cu cealalta jumatate ne intoarcem in genune. Poate eu am vazut altfel... | |
| = o alta parere | Cristina Sirion [22.Sep.11 02:17] |
| mie mi s-a parut o poezie cu invelis dur, genul care te indeparteaza la prima citire pentru ca, asa cum remarca si Dan, incepe pe un ton foarte rational, aproape explicativ, ("consuma excesul de carbon", "de fapt te consumi de miliarde de ani, ești soarele"). totusi nu vad nicio contradictie in prima strofa, e chiar o excludere precizata acolo, excludere care separa clar/ constient delicatetea cailor de mare de metalul topit si restul - vezi "fara ei". iar ideea e cu atat mai gratioasa (scuze, dar e) cu cat tocmai alaturarea unor elemente atat de diferite (delicat/ vaporos - otravuri/ metal) imi sugereaza cat de puternic se poate resimti acel "fara gandul ca existi", caci iata de unde, unde te poate trimite. poate ca se foloseste de cuvinte banale pe alocuri, dar "când dormi umbra ce se naște în ceruri/ provoacă în lumină eclipsă" imi pare foarte poezie si deloc uzata, de fapt m-am intrebat de unde ideea de uzura. ar fi culmea sa ajungem sa scriem despre piulite pentru ca nu s-a mai scris poezie despre ele, nu? m-a impresionat ca toata "masculinitatea", invelisul dur al poeziei este anuntata inca din titlu si e asa o pacaleala. o sa-i spun sensibila, cu orice risc. si frumoasa, dincolo de. | |
| = Poate, am înțeles greșit | Nicolae Sorina [22.Sep.11 07:19] |
| sau poate nu...dacă n-ar exista căluții de mare, care produc dragostea, dacă ea n-ar exista, ”aș rătăci prin lume ascunzând sub manta otrăvuri de metal topit”. Imaginea este minunată în ultima strofă, când totul se întoarce la forma de ”început”: ”...izvoarele toate prefăcute în ploaie atrase de tine în sus vor cădea”. Cu sinceră admirație, semnez pe această pagină. Sorina. | |
| = . | Vasile Munteanu [22.Sep.11 07:18] |
| domnule Mican: de ce le mai multe ori (aș risca și aș spune că întotdeauna), dincolo de ceea ce textul reprezintă (sau, conform celor exprimate de dv, dincolo de "motivația scrierii"), se manifestă independent "motivația receptării"; prin urmare, aș spune că, până la sens, un text (și, generalizând, opera de artă) și un receptor au în comun motivarea; eden, infern, contopire, genune? sunt reprezentări; unele fără de care nici nu am putea gândi limpede, nici visa, nici înnebuni. Cristina: "sensibil" este acolo unde pui sensibil; desigur, o piuliță - tehnic vorbind - nu poate sugera ceva sensibil; sau o pârghie; nici un scripete; și cu toate acestea câte lucruri memorabile s-au scris, de exemplu, despre leagăn, despre balansoar sau, la polul opus, despre spânzurătoare...; aici, dacă privim (și îmi pare că ai reușit) dragostea drept cosmologie aplicată unui spațiu (= simultaneitate = unul lângă celălalt) și unui timp (= succesiune = unul după celălalt), putem spune că uzura înseamnă ardere, consumare; că solidul a fost cândva lichid; și va mai fi; că aerul a fost cândva irespirabil; că pașii au fost cândva nefăcuți; că a existat o vreme a neatingerii; am să mă opresc aici; pentru că am fost plăcut impresionat să constat că ai găsit, ca femeie, această scriere deopotrivă frumoasă și sensibilă; pentru mine, ca autor, este suficient. mulțumesc pentru elctură și pentru semnul despre. | |
| = . | Vasile Munteanu [22.Sep.11 07:22] |
scuze, Sorina, comm-ul tău a apărut în timp ce răspundeam; mulțumesc și ție pentru lectură și pentru semnul despre. | |
| = . | Petru Teodor [26.Sep.11 03:17] |
| interesant! prima strofă este foarte sugestivă... interesant ziceam este cum ai tăiat un plan în două și ai creat o tensiune! iar din acea tensiune ai creat aproape natural sfârșitul. aproape matematic. aproape, pentru că este o tentă de senzualitate în întreaga poezie. poezia este buna, chiar foarte buna! dar nu pot sa nu remarc aceste comentarii - picante pe alocuri. (de exemplu... TD nu este Topârceanu... dar nici VM nu-i Eminescu. fără supărare!) amănunte, detalii, ce să-i faci. cu zâmbet, pt. p.s.: cât despre acest mic comentariu v-aș ruga frumos să ajungă în offtopic; nu are prea mult de-a face cu poezia; nosce te ipsum uneori are două tăișuri, mai ales spre final. p.p.s.: in fact, let's comment a bit! strofa 1: minimal versul 1 - două aspecte - expansiune/concentrare; expansiune prin destituirea ființei, proiectând sinele într-un nedefinit; concentrare prin rezonanță interioară; indiferent de calea aleasă, focul stins ce licăre (speranța) și conștiența de sine sunt ceea ce diferențiază făptura de-o simplă răbufnire a scoarței; de fapt "otrăvuri de metal topit" pot să aibă și o altă interpretare mai malițioasă, dar mai umană (mai puțin 'astrală'); nu pot să nu văd în această poezie ceeA ce văd eu de obicei; adică pot dacă mijesc ochii, hm! * hai să redevenim serioși: strofa 2 = aici este ascuns sensul poeziei, mai ales în ultimul vers - "întâiul îți zărește răsăritul " - întâiul născut îi zărește sacrificiul (când făptura se naște Dumnezeu moare, se rupe de făptură pentru ca aceasta să poată fi liberă - iar atunci când omul moare, Dumnezeu să-și desfacă brațele și să-l cuprindă); cam asta văd eu în strofa aceasta cu "ochiul dinspre est" - o mărturie de credință, de iubire/recunoștință către... * claritatea strofei 3 îmi trezește acel sentiment de calcul matematic; să periem un pic din simboluri și să evităm pe cât se poate un efect de ecou - umbra [...] ce provoacă în lumină eclipsă (mda, nu știu ce să zic, pe mine mă frământă disonanțele; pentru că vezi, nu în lumină provoacă eclipsă, ci în percepercepția ei - provoacă în oglindă eclipsă - evită 2 discrepanțe); frumoasă imaginea cu demonii ce oxigenează visele; foarte frumoasă! și strofa 4 - reîntoarcerea/metamorfoza; „o altă planetă imensă străină și grea” - omul, în închegarea lui maximă, înainte de dezintegrare; iar izvoarele - ceea ce poartă în sine, ceea ce naște ca un demiurg secund. da, de aceea mi-a plăcut poezia. și tot de aceea acest comentariu vă rog frumos să îl puneți la offtopic. e scris pe diagonală. am gustat din plin poanta cu Tp. și EM.; mi-ați înseninat noaptea; mâine va fi o zi grea, deh! noapte bună! și excelsior tuturor! | |
| = . | Vasile Munteanu [26.Sep.11 16:08] |
mulțumesc, domnule Petru Teodor, pentru lectură și pentru semnul despre. | |
| = după mine | George Asztalos [26.Sep.11 17:01] |
| poemul nu rezistă unei analize serioase. și spun asta mai ales pentru că de la un editor da talia d-voastră care dezamăgește rar, eu cel puțin, am pretenții. orice analiză serioasă se desfășoară pe trei paliere: 1. vocanular, sintaxă, stilistică (rigoarea, prospețimea sau înnoirea lor) 2. idee și mesaj (miza textului, concepție și receptare) 3. context literar (încadrare într-un anume stil, tendință sau curent literar) la punctul unu remarc un vocabular riguros, fără excese dar și fără prospețime sau înnoiri. la punctul doi remarc că miza textului e una amoroasă deși nu e încadrat la poeme de dragoste și că recepția ei, a personajului feminin din text, lasă de dorit. și nu lasă de bine. pentru că ea nu e vie e doar o umbră căreia i se atribuie comparații solare sau clișee precum acela din ultimul vers. pe de altă parte titlul mi se pare că explică inutil acel citat din Labiș. putea fi mai inspirat. la punctul trei poemul mi se pare doar cu mari îngăduințe contemporan. dincolo de căderea în sus clișeistică vedem imagini neopașoptiste ca: ”aș rătăci prin lume ascunzând sub manta otrăvuri de metal topit”, sau ”ești soarele – orice tulburare a ta mă usucă”,sau ”demonii se strâng în felia subțire de lună”. plus cele două ”nașteri” una lîngă alta; plus ce spunea dl Tudoriu, că e un citat greu pentru a fi pus direct într-un text și susținut ca valoare. cam astea ar fi d-le Munteanu. textul se poate peria și la urmă ar putea ieși un poem de dragoste fain. bun înțeles dacă receptorul îl simte autentic. și bun înțeles asta e doar părerea mea. vă mulțumesc pentru înțelegere. | |
| = înainte de mine | Vasile Munteanu [26.Sep.11 18:10] |
1: m-am gândit să rescriu DEX-ul; am avut o singură reținere: m-am temut să nu vorbesc singur; oricum, nu cred că mi se poate reproșa că am avut vreodată rețineri în ceea ce privește limbajul; numai că unele texte se pretează la anumite abordări, altele, nu; asta este, deseori (nu știu cât de des, dar sigur mai des) scriu folosind cuvinte din marea masă a vocabularului; să-mi fie rușine; gata, mi-a fost, mi-a trecut. 2: observ că vă plac afirmațiile categorice, de genul: "miza textului e una amoroasă"; sau vă place curajul; eu, deși e textul meu, îmi permit să spun atât: ar putea să fie (și); dar chiar dacă ar fi, nu am înțeles (vă rog să mă credeți că m-am străduit) ce anume îi reproșați; de exemplu, spuneți: "recepția ei, a personajului feminin din text, lasă de dorit"; ce anume "lasă de dorit"? și în raport cu ce? și de ce recepție, ce este "ea, personajul feminin" (deci corect el), stație de emisie-recepție? cât despre faptul că ceva putea să fie orice altceva decât ceea ce este, aici suntem de acord. 3: "încadrare într-un anume stil, tendință sau curent literar"(?!), haida de! dacă aș avea cea mai mică bănuială despre ceea ce scriu că ar putea fi încadrat astfel, mi-aș mai folosi mâna dreaptă exclusiv pentru igienă corporală; cât despre citatul respectiv, de acord, e un citat "greu" (știți de ce l-am ales? "într-adins") și nu am cum să îl susțin valoric (măcar din simplul motiv că poezia din care a fost extras nu poate fi scrisă decât o singură dată; inclusiv de autorul ei); recunosc, am greșit, pe viitor am să apelez la citate din Sandra Brown. în concluzie, unii cu scrisul, alții cu peria; prefer să se așeze praful pe o mobilă... cu ștaif (că nu putem vorbi despre stil), decât improvizații din carton; textul rămâne așa cum e; mai ales pentru că, pe de o parte, nu am văzut care sunt acele sugestii "superioare", iar, pe de altă parte, m-ați făcut să cred că ați rămas după lectură la suprafața textului; sper să nu vă supărați; "vă mulțumesc pentru înțelegere". | |
| = Chiar mi-a plăcut | Gabriela Marieta Secu [20.Oct.11 17:22] |
| Știi, caii tăi cuminți dau notă cumințeniei sângelui tău oarecum radioactiv de dragoste... dacă știi câte ceva din cam toate domeniile înțelegi cum curge poemul acesta... oricum totul tinde spre un echilibru vital... Mulțumesc sincer pentru posibilitatea de a fi citit acest poem.. a meritat să deschid calculatorul. Cu respect gabriela | |
| = . | Vasile Munteanu [22.Oct.11 10:03] |
mulțumesc, Geea, pentru lectură și pentru semnul despre; da, e acolo puțină fizică, puțină geologie, pușin altceva; ce legătură au acestea cu poezia? așa cum am spus mai sus, Creația însăși este (și) un act artistic. | |