| = . | Oana Popescu [09.Sep.11 00:13] |
| eu o vad cam asa: niciun chiul. ciudat, nu? fără doi lei strânși din patru buzunare, fără cafea la tonomat înainte de corigența la franceză. parcă prea multă nepăsare între noi și acel odată. te-aud în tine atât de mulți bărbați ești un fel de pușculiță și nu te doare toate ca să-ți fie bine toate ca să uiți drumul nostru bucata de pavaj unde m-ai operat în plină stradă. oamenii ma priveau fix și-mi era rușine am închis ochii și ți-am simțit pulsul, m-am simțit dublat în frică, în nepricepere, în ura pentru matematică. în fiecare zi, de la liceu până la cafenea din clasă până la fumoarul profesorilor pentru fiecare tocilar chinuit la teze îmi băteai în piept ca o a doua inimă | |