| = un discurs | adrian pop [07.Sep.11 19:16] |
| excelent controlat, nu de tine, ci de o vointa externa tot ce trebuie spus este spus, tot ce trebuie doar sugerat, este sugerat imagini clare, metafore reusite si, mai ales, nu in exces una peste alta o poezie foarte buna | |
| = despre "așa da" | Alina Mihai [07.Sep.11 19:51] |
| plecând de la poezia asta, s-ar putea construi un eseu despre rolul metaforei în poezie. despre cum poți vorbi despre un lucru, ocolind sistematic numirea lui. frumos meșteșugită. felicitările mele autorului. sau fărâmei de contribuție pe care-a avut-o la acest text care pare-a se fi scris singur.:) | |
| + "despre cum lucrurile hainele gențile tale curg în mine" | Cristina Sirion [07.Sep.11 22:47] |
| pentru motivele pe care deja le-a spus adrian, pentru emotia din care a pornit si mai ales pentru faptul ca reuseste sa o transporte pe tot parcursul fara sa te piarda, iar la final face un salt si ramane in tine. eu asteptam demult sa scrii o poezie la care sa n-am obiectii. :o) or fi, tehnice, nu ma uit. cred ca sunt cateva lucruri care pot lipsi (de ex. "se îneacă în sânge pereții se crapă"), nu stiu precis daca efectul ar mai fi acelasi in sensul ca e nevoie de un val care sa te poarte si sugestia mea ar fi sa-l scurtezi, ceea ce-i riscant pentru efectul general. ca si antecomentatorii, am avut impresia ca s-a scris singura - e greu de obicei sa pastrezi nealterata intensitatea momentului. sper ca-s suficiente motivele, mie mi se pare ca poezia o recunosti si atunci cand nu ai atatea motive. | |
| = ce s-ar mai putea spune despre dilara | Oana Zahiu [07.Sep.11 23:03] |
| o poezie pe care ti-ai dori-o a ta. imi place tare mult felul in care ai construit discursul, care da senzatia de autentic. ce mai era de spus, a fost spus. congrats! | |
| = . | Mihai Robea [07.Sep.11 23:38] |
"ochii tăi sunt două trenuri de noapte sub apă mâinile mele pietre reci care zboară" rasplata efortului | |
| = . | Oana Popescu [07.Sep.11 23:51] |
| e foarte captivanta poezia si cum sa zic pana la un punct chiar impresionanta. Are un ritm alert-un suflu care se sustine de la un capat la altul. Ce nu-mi place: metafora cu atingerea care se imbraca in frig si finalul strofei 2:"nici măcar tu nu aștepți la final nici măcar o groapă comună", in rest e f reusita. | |
| = excelent | raluca sandor [08.Sep.11 09:30] |
| o poezie care te lasa fara replica. unele versuri absolut remarcabile :"hai să-ți vorbesc despre cum am înclinat toate străzile pe care treci despre cum lucrurile hainele gențile tale curg în mine ca într-o mare" no comment, ce naiba s amia zici dupa o faza de genul asta? nu am nicio pofta sa comentez in alti termeni asta nu e nici macar un comentariu ci pur si simplu o uimire un nod in stomac etc. chapeau | |
| = poezia | Ottilia Ardeleanu [08.Sep.11 14:00] |
| la extrem(e), așa cum știi să închizi/ să spânzuri / să îneci / să arunci / să îmbolnăvești / să... duci spre cel mai adânc abis ori spre cel mai înalt pisc cuvintele, să le torni în forma proprie, să le contorsionezi până ce ajung ca esență la cel care încearcă să le apropie/ acomodeze/ dezvăluiască propriei viziuni, iată ce reușești, Alexandru Gheție, și mi se pare un lucru minunat. Ottilia Ardeleanu | |
| = o piatră din "pi=3.14..." | Ioan-Mircea Popovici [08.Sep.11 15:30] |
| Să ai șansa să fii al 314 vizitator într-o arhitectura poetică e la fel de emoționant ca-n filmul acela al 41-lea. "cea mai frumoasă poezie nu e aici ce dacă ochii tăi sunt două trenuri de noapte sub apă mâinile mele pietre reci care zboară" remarc curgerea limpede cu bucurie sa fie! | |
| = alex | Iulia Matei [08.Sep.11 18:41] |
| îmi pare că deja te repeți în discurs, adică ultimele tale texte nu diversifică imaginarul poetic, ci pe toate le restrângi la aceeași idee, registru și cuvinte cheie pe care le tot insierezi în aproape fiecare poem. se poate cădea ușor în capcana asta, vorbesc din proprie experiență :) aș vrea să citesc ceva nou, despre altceva, în alt stil... textul de față nu e rău, dar mie una nu+mi mai spune aproape nimic, aș putea ghici fără să citesc felul în care este cosntruit discursul mai trec, iulia | |
| = . | Raul Ionut Coldea [09.Sep.11 14:07] |
| un text foarte bun, un discurs excelent. aș îndrăzni să o contrazic pe iulia, cred că alex are deja un discurs format care se regăsește de mult timp în textele lui. faptul că insistă pe el nu e deloc rău, dimpotrivă. mai mult, în cazul textului de față, discursul este valorificat mai bine decât în multe alte locuri, pentru că aici, cum s-a mai zis, "tehnica" e aproape invizibilă. fain! | |
| = . | Alexandru Gheție [09.Sep.11 21:06] |
| mulțumesc mult pentru semne, sugestii, păreri... andrei - dacă pare controlat de o voință externă, atunci e biiine :). mulțumesc; alina - nu mi-am propus că metaforizez aici. văd că până la urmă aici s-a ajuns. mă bucur că nu am scăpat textul printre degete :). mulțumesc ; cristina - mă bucur că ți-a plăcut. voi arunca o privire pe text și voi ține cont de sugestii. mulțumesc ; oana - mulțumesc. chiar am vrut să fie autentic :). mihai - mulțumesc; oana p. - și mie mi se pare puțin forțat chiar acolo la groapa aia comună. dar de, obsesiile :). mulțumesc ; raluca - până la urmă e vorba de acel ”nod în stomac”. al naibii de real :). mulțumesc; ottilia - ai scris foarte frumos despre... mă bucur că ți-a plăcut ioan-mircea - mă bucur că ați introdus și textul meu în jurul acelui zglobiu ”pi”. mulțumesc ; iulia - e ciudat că îmi vorbești tocmai tu de repetiții, de redundanțe... îmi plac comm-urile constructive, cele care mă antrenează să duc un text la o formă mai bună. nu știu dacă e cazul să iau în serios comm-ul tău, însă. ”hihi”. de ce? spune-mi și mie care e asemănarea între ultimele mele 5 texte, spre exemplu. ce se repetă așa de stresant încât să ajungă la o formă diluată? cuvinte? sintagme? asta-i firesc. doar nu vrei să scriu despre astronauți și dimineți. ”hihi”. dar promit să încerc. imediat ce trec în altă stare și mă urc pe acoperiș. ”hihi”. apoi, dacă ești o așa bună ghicitoare, de ce nu-mi spui ce va urma pe pagina asta? ”hihi”. mulțumesc; raul - mi se pare normal să se ajungă, după cum spune iulia, într-un punct în care să ți se pară că ”repeți discursul” de data trecută. nici eu nu cred că e cazul aici. dar cine știe? :) e drept că în ultima vreme insist mult pe o oarecare unitate a textelor. dacă e bine ori nu... :) , mulțumesc. alex | |