| = direct, dar mai pe ocolite | Alina Mihai [07.Sep.11 19:02] |
| cine spune că nimic din ce scrie nu își are originea în propria experiență, cred că minte. sau că nu e conștient de sine. însă poezia e transfigurarea realității fiecăruia, nu descrierea ei. ce vreau să subliniez aici, este că textul ăsta e o scrisoare personală. ea își pierde valoarea literară pentru că se simte că destinatarul ei este o singură persoană. celorlalți, de exemplu mie, le dai senzația că se uită prin gaura cheii la o femeie care nu știe cum să-i atragă atenția unui bărbat care o folosește din când în când, din plictiseală. poți să faci literatură din orice, e drept. înceracă totuși puțină subtilitate. | |
| = si totuși ... destinatar inexistent | Simona Toroscai [07.Sep.11 19:54] |
| Da, literatura se hrănește cu experiențele personale, dar nu e restrânsă ca inspirație la ceea ce clișeele numesc "experiență de viață". Altfel, cum se explică literatura de anticipație, vizionarismul în idei și în tehnologie al unor autori? Culmea e că scrisoarea e cât se poate de generală în privința destinatarului, nu se adresează DELOC unei singure persoane. O consider o nereușită dacă dă impresia de privit pe gaura cheii. Dacă vrei, se adresează celor care se recunosc în câte o situație. Ar fi chiar culmea să întâlnești atâtea "hibe" și "nepotriviri" într-o singură persoană. | |
| = sf | Alina Mihai [08.Sep.11 14:01] |
| literatura de anticipație are canoanele ei și am lărgi sfera discuției doar ca să avem pe unde ne rătăci. mesajul meu făcea referire strictă la modul în care a fost scris acest text, pe care nu știu să-l fi întâlnit într-un roman sf. pentru că scrierile de acest fel sunt centrate nu pe imaginație, cât pe neobișnuit. aveam în vedere doar tehnica narativă, un colaj de fraze despre care tu spui ca ar trebui să aibă destinatari diferiti, de vreme ce fiecare se poate identifica în câte o situație. eu pot însă să-ți răsund că fiecare frază pe care ai scris-o e perfect egală cu prima: "dacă nu-ți plac, o să mă placă altul". de fapt, faci inventarul motivelor (cosuri, parul, ochii)pentru care bănuiești că un bărbat nu ar putea dori o femeie iar eu nu găsesc valoarea lor literară. ceea ce e cu adevărat neplăcut e că motivele sunt superficiale. superficială e și reacția femeii. deci: personaje banale, experiențe de viață desprinse din cotidian, mesaj simpluț, reperabil și fără acest text. | |
| = nepotrivirea | Simona Toroscai [09.Sep.11 11:48] |
| În primul rând, eu nu am susținut că acest text ar putea fi încadrat la SF, când, în mod evident, nu este cazul. Făceam referire la ceea ce mie mi s-a părut o încercare forțată de generalizare în primele rândurile ale primului tău comentariu. Mesajul textului ar fi vrut să fie cel de "nepotrivire" și refuzul cuiva de a forța nota în fața evidenței nepotrivirii. S-a întâmplat să fie scris de la feminin spre masculin, dar putea fi la fel de bine și situația inversă; poate că ar fi fost mai interesant așa, dacă mă gândesc acum. Motivele vor fi fiind ele superficiale, dar sunt în același timp situații concrete și pretexte pentru ideea de nepotrivire. Dar sigur că interpretarea rămâne în sfera subiectivității celor care citesc, aproape independent de intenția celui care a scris. | |