| = femeia- | Ottilia Ardeleanu [06.Sep.11 13:20] |
| vreme, efemeră și bărbatul-iluzie, la fel de trecător, mereu parcă privind către acolo, în somnul lui "cu fața în sus" - laitmotivul discursului. un adevărat ritual de "nuntă" pentru plecarea în "țară promisă" și un final dureros: "ea e doar când plângi"! | |
| + știam | cezara răducu [06.Sep.11 15:55] |
| că din revolta artistului pot apărea străfulgerări de o esență poetică ce nu se pot obține într-o stare de confort.ai aici o alăturare de simboluri creionate in tuse simple care, paradoxal, provoacă cititorul după ce poemul a fost parcurs. bine ai revenit, emir, o lumină pe drumul tău, | |
| = Mircea | Lavinia Micula [06.Sep.11 19:49] |
| singurătarea de la suprafață apropie castanii în fiecare an. sub ea, în partea tăinuită, un drum cu semințe de iarbă. toate sunt dinainte deja. tu, alegi mersul. thais | |
| = "sunt un nisip din care faci castele " | Maria-Gabriela Dobrescu [06.Sep.11 20:48] |
| mircea, poate că suferința din iubire e o binecuvântare. nu ne putem împotrivi. mereu cineva ne va aștepta fără să știm. singurătatea nu are leac, dar castanii o îndulcesc cu amintiri. frumoasă e mireasa asta chiar și așa cu rochia lepădată în rădăcinile ierbii. maria | |
| + . | Alexandru Gheție [07.Sep.11 00:05] |
| - un text pe gustul meu, mircea... mi-a plăcut simplitatea prin care ai reușit să redai o stare, forța sugestiei, firescul din fiecare vers. tot așa metafora rochiei de mireasă crescută din rădăcinile ierbii este foarte bine inserată acolo, între cele două :): ”nu vezi că dorm mereu cu fața în sus ca un mort” - ideea în sine pare veche de când lumea, însă modul în care ne-a fost transmisă, sincer, curat și rotund, mă obligă să... :) | |
| = va multumesc | mircea lacatus [07.Sep.11 16:20] |
| otilia cezara rara lavinia thais maria alexandru poetilor frumosi:)! | |
| = eugenia reiter | mircea lacatus [07.Sep.11 16:25] |
| iti multumesc !!! | |
| = castanii... | Teodor Dume [08.Sep.11 19:07] |
| un filon explorat atent. place întregul de aici împlinit prin simplitatea și naturalețea discursului. un poem de zece cu sinceritate, teodor dume, | |
| = ”Mireasa” este | Nicolae Sorina [09.Sep.11 07:18] |
| un adevăr spus sincer și spontan (”nu-ți pierde vremea cu mine femeie/sunt un nisip din care faci castele”), un refuz motivat (...”iubirea nu există ea e doar când plângi”) și toate astea spuse cu cadență subtilă, armonioasă. Dacă era poezia mea, aș fi început cu ultimele două versuri (”în afară de castanii din curtea liceului/nu mai am pe nimeni în orașul acesta”) și, aș fi încheiat cu primele două. Mulțumesc pt.răbdare și numai bine vă doresc. Sorina. | |
| = teodor*sorina | mircea lacatus [09.Sep.11 09:41] |
| multumesc sorina interesant ..am a ma gandesc si la ideea ta merci | |
| = ... | Silvia Bitere [09.Sep.11 12:53] |
| mircea, am citit și mi-a plăcut să știi. poți să dormi cu fața în sus și, da, ca un mort. dar, dă-mi voie să-ți spun că, poți dormi cu fața în sus și ca un rege. că știi, sau ai citit, mai bine spus, că ăștia dormeau cu fața în sus. "iubirea nu există ea e doar când plângi" la acest vers aș repeta pe "a exista" iubirea nu există/există doar când plângi pentru o formă mai limpede pe vers - e doar o părere:), oricum eu așa am citit, cu repetiție. iar finalul este de excepție și de reținut cu ghilimele. mai trec, să nu te superi că mai trec. | |
| = . | Raul Ionut Coldea [09.Sep.11 13:59] |
| îmi place albul de aici, calul și rochia de mireasă, pentru că face trecerea dintre două planuri, dinntre viață și moarte. mi-a adus aminte de Rosmersholm, piesa lui Ibsen, acolo am întâlnit cheia asta. eu așa am inteprpretat. mi-a plăcut tot textul, dar aș rescrie versul "iubirea nu există ea e doar când plângi". Eventual "iubirea există doar când plângi" sau "iubirea nu există decât dacă plângi". În fine, e fain! | |
| = silvia * radu ionut | mircea lacatus [14.Sep.11 14:30] |
| mai treceti..:) merci emir | |