Comentariile membrilor:

=  Matsuo Basho	nicolae tomescu [03.Sep.11 15:21]
nu cunosc textul de pe prima imagine. Desigur este a lui Basho. Daca n-ar fi al lui as zice: Matsuo Basho privind de pe soclul sau spre Muntii Carpati Sper, din toata inima, sa fie multumit de prestatie
=  Nipponkoku:	Dely Cristian Marian [03.Sep.11 16:37]
din nou rodesc în inimi ritmuri solare imagini și poeme excepționale, care se prefiră prin sufletul cititorului, contemplându-l. mulțumiri Biei pentru că a făcut posibil acest răsărit de toamnă și mulțumiri lui Doru Emanuel pentru sprijinul acordat. felicitări și soare tuturor!
=  țara cît un bob de soare	Cristina Rusu [03.Sep.11 17:14]
așa cum ai scris tu Cristian, bobul tău de soare ce iluminează această bucățică de pămînt. era necesară o haiga despre Japonia, și o plecăciune pentru maestrul Basho, părintele tuturor generațiilor de poeți ce îmbrățișează aceste versuri. este lucrată mai sobru, în armonie cu tradiția japonezilor și mă bucur că am primit acordul fotografilor de a le folosi fotografiile. bineînțeles că au fost alese imagini ce deslușesc frumusețea, tăria și credința acestui popor. tare mă bucur că am fost împreună, mai adunăm amintiri pentru bătrînețe, glumesc. Nicolae să știi că ruga aceea din stradă este reală. fotograful olandez a surprins imagini cu acești călugări ce se roagă pe străzi, și fără să ceară nimic. sînt aducători de rugăciune și pace. imaginile sînt frînturi din călătoriile pe care le-a făcut în această țară, căci a făcut mai multe. ai avut inspirație maximă pentru tristih. vă aștept cu drag să conversăm despre Japonia. bia
+ O haiga de excepție	Dan Norea [03.Sep.11 18:44]
Fotografiile bine alese descriu, printr-o mare diversitate de imagini, o lume atât de diferită de a noastră și totuși atât de dragă iubitorilor de haiku. Basho, atât de modest și totuși atât de impresionant, patronează un lanț de poeme delicate, care însoțesc și completează bine imaginile. Într-un cuvânt, mi se pare unul din cele mai reușite lanțuri de poeme din câte au apărut până azi pe agonia. Mă bucur că n-am participat, pentru că așa pot atrage atenția și altora asupra acestei creații colective.
=  Dan mulțumim	Cristina Rusu [03.Sep.11 19:26]
m-am gîndit că ești foarte aglomerat. mulți colegi nu s-au întors încă din vacanțe și observi că lipsesc. mulțumim pentru luminiță, sau poate că o schimbăm în tourou - felinarul cu cea mai mare vechime, îl avem exact în fotografia atribuită Ottiliei, care a scris despre el. este o haiga mai discretă, exact pe gustul japonezilor. obiceiul din vechile palate era ca cei ce slujeau să nu fie văzuți cînd își exercitau munca. făceau excepție doar medicii acelor vremuri și doar uneori, foarte rar, bucătarii. sînt tristihuri lucrate cu grijă și avem și cîteva haikuuri bune, bune. mulțumim, bia
=  Fantastica Japonie	Chitul Grigore [03.Sep.11 20:07]
Felicitari participantilor si, mai ales, Cristinei Rusu , sufletul acestui proiect! Daca ar fi sa judecam dupa privirea lui Matsuo Basho, maestrul pare multumit de discipolii lui...
=  părere	Bot Eugen [03.Sep.11 20:39]
felicitări pentru grupajul de imagini combinate cu versuri. Mi-au plăcut mult. O singură obiecție aș avea, în versurile care însoțesc penultima fotografie, ai o scăpare: un buddha scris cu un singur d(corect este cu doi). O seară bună, Eugen.
=  remarc	Ottilia Ardeleanu [03.Sep.11 20:54]
o combinație reușită de culori, parcă fiecare imagine o urmează musai pe precedenta cel puțin printr-o nuanță. în plus, simbolurile, imaginile au o anume alăturare. și am mai simțit o îngemănare de idei/cuvinte, aproape perfectă între tristihul meu și cel al lui Victor-Teodor Keller. absolut toate tristihurile/haiku-urile au ceva din farmecul și delicatețea japoneze. felicitări, Cristina, pentru această frumoasă salbă! felicitări tuturor!
=  Frumos	Luminita Suse [04.Sep.11 06:15]
Felicitări participanților la acest colaj reușit și mulțumiri Cristinei pentru invitație și efortul depus pentru realizarea lui. Eu am avut o fotografie foarte frumoasă a unui bonsai bătrân de o sută de ani. Impresionant! Imaginați-vă câte suflete au muncit să țină sub control flacările acestui arțar japonez. bătrânul bonsai păstrează încă vii amintirile tinereții
=  Felicitări, Cristina!	Gârda Petru Ioan [04.Sep.11 09:23]
Mă simt onorat de participarea, alături de haijini de valoare, la un nou proiect reușit de tine.
=  bonsaiul de o sută de ani	Cristina Rusu [04.Sep.11 09:28]
Luminița, tu ai trimis toate poemele lucrate cu grijă, dar nu am avut loc să îți inserez decît unul dintre ele. ai avut și o fotografie deosebită. bonsaiul este într-un parc din Tokyo, special amenajat pentru a fi protejat. mulțumim pentru colegialitate Grigore, ai avut un tristih bun, e drept că și imaginea este evocatoare. muntele Fuji, apa și cerul. aceste trei elemente cu care se poate lucra frumos pentru un poem. nu ai de ce să mă feliciți căci vezi și tu că munca a fost împărțită. fotografi, Doru, colegii și eu. m-am învățat eu cu voi ca și cu niște frați mai mici sau mai mari. mă bucur că ai fost printre noi Eugen, mulțumim pentru semn. fotografiile sînt inserate în mai multe copii, cu mai multe fonturi pînă se găsește forma finală. la Nicolae s-au lucrat șase sau șapte imagini cu diferite forme pentru primul vers. se poate strecura ceva dar se repară. Ottilia, adevărat că la tine și la Victor este o idee continuată. omul pleacă din răscruce împreună cu lumina din interior și exterior la un nou drum al vieții. mulțumim de participare și poem vă invit să mai vorbim despre Japonia. eu nu am ajuns încă acolo, dar cred că proiectele viitoare nu vor ocoli această țară. mulțumiri, bia
=  Ioan, care scrie despre pace	Cristina Rusu [04.Sep.11 09:55]
ai văzut cum s-a potrivit? ai scris un tristih despre pacea interioară. ai avut o fotografie cu castelul Himeji, din localitatea Himeji, prefectura Hyogo. este unul dintre cele trei castele cele mai importante ca structură arhitecturală și compoziție, din toată Japonia, construcția lui începînd în sec XIII. mai este denumit, Shirasagi-jō, Castelul stîrcului alb, bîtlanului alb, datorită culorilor de pe fațada exterioară. face parte din patrimoniul UNESCO, și în prezent este renovat aproape în totalitate. din primăvara acestui an este deschis pentru vizitare. japonezii urcă la templul Shomyo-ji din incinta castelului, și se roagă. pentru ei acest castel este comoară națională. Ioan, mulțumim că ai fost mereu pe baricade. noi sîntem onorați că tu ești mereu alături cu dragostea ta pentru lirica niponă și pentru noi colegii tăi. o imagine a întregului castel. în fotografia ta, fotograful a pus în valoare arhitectura unuia dintre turnuri
=  Japonia	Florentina-Loredana Dănilă [04.Sep.11 13:45]
Felicit și eu autorii, fotografii, pe Doru care a prelucrat imaginile, pe Cristina pentru idee. Este o haiga frumoasă, versurile se așază delicat peste imagini. Japonia e o țară fascinantă, chiar dacă atât de diferită de a noastră. Un omagiu frumos.
=  Sărbătoarea lampioanelor	Magdalena Dale [04.Sep.11 19:08]
Are dreptate Dan Norea, cred că este una dintre cele mai reușite vizuale postate pe agonia! Îi mulțumesc Cristinei, pentru efortul depus și pentru că nu m-a uitat invitându-mă să particip. Am să dau curs invitației de a vorbi despre Japonia, așa cum o percep eu… Mulți consideră Japonia o țară exotică. Eu îndrăznesc să cred că este mult mai aproape de sufletul nostru decât ne imaginăm. O caracteristică a spiritului nipon este dragostea pentru natură. Nu mai fac referire la arhicunoscutele exemple din literatura română unde aceeași dragoste pentru natură este evidentă. În această vară am vizitat Barbizon, locul unde ”s-a născut” impresionismul francez. Acolo am vizionat un film despre pictorii care au renunțat la subiectele istorice și s-au întors spre natură. Imediat m-am gândit la haiku care mi se pare foarte apropiat de ceea ce înseamnă impresionismul în pictură. Cristina mi-a repartizat o poză cu lampioane. În Japonia există un festival care se numește ”Sărbătoarea lampioanelor”. De fapt festivalul derivă dintr-o sărbătoare budistă ”Bon” care durează trei zile. Credincioșii budiști merg la malul apelor curgătoare unde lansează corăbioare cu lampioane plutitoare (toto nagashi) cu luminițe minuscule și candele în scopul ghidării spiritelor strămoșilor. Spectacolul nopții de încheiere este feeric prin jocul luminilor care sclipesc în ape, prin mișcarea lor de curgere în același sens. La Tokyo, spectacolul avea loc pe râul Sumida, lângă podul Ryogoku. Ambarcațiuni bogat decorate cu lampioane multicolore se plimbau de acolo-acolo pe râu. În aer explodau petarde și focuri de artificii,iar muzica întregea atmosfera sărbătorească. Aceasta este doar una dintre numeroasele sărbători ale Japoniei. Japonezii găsesc prilej să sărbătorească orice ”eveniment” al naturii cum este echinocțiul de primăvară, echinocțiul de toamnă, sărbătoarea crizantemelor, solstițiul de vară, începutul anului, festivalul păpușilor, festivalul băieților, arhicunoscuta sărbătoare a florilor de cireș (sakura) etc. Japonezii nu-și refuză nici cel mai mic prilej de a înregistra o sărbătoare și a o însera în calendarul lor. Pentru ei, fiecare matsuri (sărbătoare, vacanță) capătă o dimensiune aparte, o semnificație anume, ei investesc afectiv, împletesc tradițiile vechi cu obiceiuri abia dobândite, își colorează existența, la propriu și la figurat, cu un simț inegalabil al nuanțelor. Felicitări pentru toți colegii care prin nuanțările lor poetice au prilejuit această reușită haiga! Magdalena Dale
=  Pe scurt dau și eu curs invitației	nicolae tomescu [04.Sep.11 23:03]
Am citit multe despre japonezi. Am citit cărți despre participarea japoniei la al doilea război mondial. Militarii lor, în acele timpuri, n-aveau nicio milă față de prizonieri. N-aveau, mulți, considerație nici față de propria lor persoană, făcându-și harakiri, sau piloții (Kamikadze) jertfindu-se în avioanele pe care le conduceau spre ținte, intrând în ele, să fie siguri că le distrug. În același timp erau iubitori de poezie. Chiar și înaintea morții, ce și-o planificau, scriau câte un poem (Vezi James Clavell : Șogunul). Și cât de ușor au trecut, prin revoluția meiji, la epoca modernă. Și cât de bine îmbină tradiția ( vechea lor monarhie, ce are în frunte un împărat) ), cu modernul. Revoluția lor industrială i-a împins înainte nu numai pe ei ci și, putem spune, întreaga omenire. Și în artă îmbină tradiția cu modernul. Vechea tradiție a haiku-ului, și nu numai, este păstrată la loc de cinste și îmbunătățită (modernizată). Deci ceeace fac denotă jertfă, seriozitate, muncă, tradiție. Iată de ce sunt un fan al haiku-ului și încerc, după puterile mele, să fiu și autor
=  matsuri	Cristina Rusu [05.Sep.11 15:30]
Loredana, mulțumim de participare cu un poem bun. un haiku căci are și kigo. meditativ așa cum se scrie de obicei după o plimbare prin grădina japoneză. Magdalena, sărbătorile japonezilor sînt diferite de ale noastre, mult diferite. ei cîntă natura și viața, bucuria este prezentă în atmosfera sărbătorilor, și așa cum ai spus și tu petrec destul de des. găsesc orice prilej pentru a petrece. mă bucur că te-ai alăturat nouă. Nicolae, mi-am amintit de filmul Ultimul samurai. ce mi-a plăcut cel mai mult din film a fost dialogul dintre Katsumoto și căpitanul Woodrow Algren despre clipă și florile de cireș. Katsumoto îi spunea că cel mai important lucru în viață este momentul prezent, clipa, și că nimic pe lume nu se compară cu florile de cireș, care sînt perfecte. atunci cînd a murit pe cîmpul de luptă i-a trecut prin fața ochilor imaginea cu florile de cireș rozalii ce cădeau încet la pămînt. revenind la grădina japoneză nu putem să trecem cu vederea tradiția de servire a ceaiului, care este păstrată pînă în ziua de astăzi. îmi pare tare rău că fotografia gheișei nu a avut poem în această haiga. Flavia a avut o problemă și nu a mai putut scrie. deci lipsește acest element al tradiției japoneze. mulțumim pentru participare la dialogul despre tradițiile și frumusețile acestei țări
+ cristina - festival	Nache Mamier Angela [05.Sep.11 16:48]
regret ca de data asta nu am participat din motive obiective la acest "festival multicolor si de gânduri inspirate" japonia merita aceasta "simfonie" simpatica,solidara cu un popor demn de urmat,un exemplu de finete,demnitate,curaj,fatalism,talent si forta (sisifice) initiativa cristinei si cei care au sustinut-o este laudabila,caci imaginea capata un rol din ce în ce mai important în "media " dar când este însotita de poeme ,devine cu atât mai expresiva,lasându-ne uneori muti de admiratie bravo à tous les amis
=  Angela mulțumim	Cristina Rusu [05.Sep.11 18:29]
știu că au fost ceva probleme, dar cu siguranță vei veni alături de noi la alte proiecte. te așteptăm cu drag să intri în lumea aceasta frumoasă a liricii nipone. îți mulțumim pentru lampionul luminat și pentru rezonanță. tradiția la japonezi este mai simplistă în privința darurilor. ei fac daruri simple, dar de bun gust, și nu la orice întîlniri sau festivități. darurile se fac din inimă și sînt simbolice, dar de obicei au efectul scontat. bucuria este împărțită și respectul este cîștigat.
=  Felicitari!	livia ciupav [05.Sep.11 20:46]
O haiga frumoasa, in stilul in care ne-ai obisnuit deja. Imi place mult ideea de a deschide sirul haiku-urilor cu unul a lui Basho.
=  .....	George Daryoung [06.Sep.11 10:50]
un sentiment de teamă și emoție îmi provoacă întotdeauna apropierea de cultura și spațiul geografic nipon, pentru că pur și simplu nu-l cunosc. dar cred că importantă e încercarea de apropiere. este mâna întinsă. mulțumim cristina pentru această posibilitate. george
=  Felicitari!!!	Mara Circiu [06.Sep.11 19:06]
Ma bucur de fiecare data cand primesc invitatiile tale, Bia!! Anticipez de fiecare data frumusetetea proiectului odata terminat, nici de data aceasta nu am fost dezamagita, si nici nu am cum sa fiu cu astfel de colegi, fiecare poem ne aduce mai aprope de linistea si pacea sufleteasca de care avem cu totii nevoie...Nu am ajuns inca in Japonia dar ma fascineaza civilizatia acestui popor, disciplina lor putin in contrast cu trepidatia si tumultul din vest. Multumesc si astept nerabdatoare urmatorul proiect!!
=  soare nipon	Cristina Rusu [07.Sep.11 09:57]
Livia, mulțumim de participare. ai scos un poem bun pe imaginea cu toamna în flăcări. George, înțeleg emoția dar nu știu de ce teama. samuraii nu mai sînt. glumesc. mulțumesc de participare George și Tanța. Mara, poate ai ocazia mai curînd să faci o călătorie în Japonia și ne vei aduce suflul de acolo. mulțumim de participare
=  de ce teamă?	George Daryoung [07.Sep.11 13:14]
de samurai nu mi-e teamă :), mi-e teamă de acel necunoscut, față de care am un respect aparte, acea liniște valoroasă pe care nu aș vrea s-o tulbur...
=  Sakura	tincuta horonceanu bernevic [25.Sep.11 18:20]
Am întârziat mult la comentarii, dar trebuie să spun că această haiga este deosebită. Felicit colegii care au participat, imaginile sunt superbe, și însoțite de versuri desfată ochiul și mintea. Mulțumim Cristina, pentru proiect! Japonia e cu adevărat fascinantă! tincuța