| = Tot poet ai rămas sau dezpoezia | Călin Sămărghițan [31.Aug.11 08:45] |
| Tot poet ai rămas! Despre gheață-n vara asta m-a tentat și pe mine. Știi ce-mi place la tine și nu ți-am spus încă? La tine nu știi niciodată dacă e poezie de îndrăgostire sau de dezîndrăgostire. | |
| = decupare | Ottilia Ardeleanu [31.Aug.11 12:44] |
| cu flacără, păstrare a acelui "fragment" uman necesar și dorit. un ritm "descuiat" care ignoră "nuferii de la tâmple", cuvinte jucăuș meșteșugite "sunt iar la ușă"... "Nu e Domnul adormit numai somnul chinuit"! "când nu găsesc în oameni ființa las descuiat și plec", Ottilia Ardeleanu | |
| = ancestral | marie vrânceanu [31.Aug.11 13:28] |
| Înainte de a începe comentariul propriu zis dau ok lui Călin, adevărat, la tine nu se prea înțelege cînd ești îndrăgostit și cînd dezîndrăgostit mai ales că cele două stări le prezinți în continuă glisare și modificare. În puține cuvinte Silișteanu e pregătit să se îndrăgostească dimineața, se dezîndrăgostește pe la prînz și spre amurg..cine știe? Dragostea la Silișteanu? Depinde cum privești, de unde privești, dacă ai sau nu dioptrii, etc. Ca o sugestie, ai putea să dai o definiție poetică a dragostei, in felul ăsta ne-am lămuri și noi asupra punctului tău de vedere. Cît despre poezie eu ți-am mai atras cîndva atenția asupra încadrării incorecte, în colecția poezii de dragoste. Nu sunt o expertă de poezie, nici nu mă omor citind-o că mi-ar denatura pragmatismul, dar la puțin cît mă pricep poezia asta parcă nu prea e de dragoste. E o poezie de reflecție interioara spre filozoficul creației, “cînd nu găsesc în oameni ființa las descuiat și plec” , primul vers e o aprofundare , o invitație la dezbatere pe tema: a fi sau a nu fi Om. Și remarc o oarecare scîrbire , dezamăgire și în același timp resemnare: “nu găsesc ființa las descuiat si plec”..Apa și gropile sunt iarăși o asociere interesantă în timp ce “groapa mare dinspre soare” mă duce cu gîndul la un colaps universal și chiar cred așa și este, “clanța de la ușă are formă de eclipsă”. În termeni științifici eclipsa este un eveniment astronomic în care un corp ceresc se poziționează între o sursă de lumină și un alt corp intrînd într-un con de umbră. Cuvîntul în sine ca etimologie înseamnă a se îndepărta, a deveni invizibil și pe acest fundal de metamorfoze incipiente, iată, apar “oameni noi din viitor”, poate mai buni, poate mai umani. “Unul a luat paltonul celui care a găsit atomul”, este o întoarcere la origini, la ideea de stabilitate, atomul reprezentînd particula indivizibilă și indistructibilă din care se compune materia. Vara ghețarilor, iarba care se usucă, o atmosferă ireală, fantastică, de îngheț și moarte într-o vară care ar trebui să fie toridă. Este ca și cum , pentru salvarea omenirii s-au epuizat soluțiile și rămine una singură: o nouă glaciațiune. “Maica tace”..cred că e vorba de Mama Lumii și in final pe fundalul acestei degradări umane și ecologice, “oamenii din tinda lumii aprind cu frig cărbunii”…tinda e anticamera..ne duci la originile ancestrale, la omul primitiv care înfrigurat abia descoperă focul..și totuși e un Om care a mai trăit- fapt sugerat de prezența foarfecei care taie ..si somnul chinuit care probabil vrea să sugereze că deocamdată se întimplă totul doar în vis. În poezie se simte suflul unui sentiment de iubire dar e mai mult o iubire universală dinspre și spre oameni…Hai că m-a luat frigul de cînd scriu! Poezia mi-a plăcut. | |
| = se dă darul | florian stoian -silișteanu [31.Aug.11 14:06] |
| la așa reacții îți vine să deschizi umbrela ca nu cumva să -ți intre în ochi prietenia ori răsfățul din om. Frate Călin dumneata mă cam scoți din minți uneori că prea îmi place când ești nervos doar că mai lasă din des și dez deoparte a lui Nichita că altfel te mâncă și mai apoi te scarpină la destin Sărumâna că mă înțelegi Dragă Ot cu doi de tt ilia mă bucur să știu pe față că vezi că simți și că trăiești Sunt onorat Îți mai spun doar așa între noi că poemul de față e scris fulgerător în căsuța de mail a prozatorului Dumitru Augustin Doman că de mult am sabia la grumaz iar poemul pentru revista Argeș la rubrica Din Cana Cu Păsări pe care o semnez a devenit obligație în sensul că poemul pentru revista Argeș trebuie scos inedit. Așa m-am gândit că dacă pentru poezie ro am rămas absolut credincios nescriind în alte lumi deși mi s-au propus purcei căței lei euroi și creveți atunci nu a fi cu supărare să mut din rubrica din revistă un poem aci. Sper că nu-i curge sânge din nas cuiva care pupă des. Buunnnnnn! Mulțumesc . Nu pun virgule. Asta este pe scurt istoria acestui poem pe care nu îl scriu ci numa îl transcriu de unde vine. Dragă Marie Mă surprinde plăcut să redescopăr sub fusta romancierului atâta candoare dar și stil așa de serioasă seriozitate ducând după dânsa argumente și yongorele din cutii de bere atârnând în urma unei mașini în care au suit mirele și cocoana că asta doreai să auzi acilișea ca definiție de ce este dragoste. Sunt curat încântat de cât de bine ai conturat acest început de pasăre din poeyia mea. Ori asta mă obligă la permanentă trudă și curățire dragoste Întru Domnul și spre câmpia omului îndreptând. Mulțumesc foarte mult pentru încredere | |
| = silistene floriene | Motoc Lavinia [31.Aug.11 17:34] |
| Ai o usurinta in a versifica, ceva de speriat, sau cel putin asa transpira de aici si de prin alte parti, eu ma gandesc ca daca te-ar intemnita undeva, fara nimic si fara nime tot ai scrie si la fel de usor ca atunci cand te joci cu foarfecele si cu chibriturile. | |
| = draga sister lavinia | florian stoian -silișteanu [31.Aug.11 20:48] |
| asa dupa ani multi cand vezi semne de la oameni parca e intradevar usor.iti multumesc foarte pentru aprecieri | |