| = Despre cele 3 haiku-uri | nicolae tomescu [29.Aug.11 22:49] |
| Al doilea cu boul nostalgic, sau vițelul, n-are un Kigo ca să fie haiku. Al treilea ar avea unul: Văcarul supărat: că doar în între sfârșitul primăverii și pâna pe la jumătatea toamnei văcarii, adică cei ce scot vitele altora la pășune, își exercită această funcție. Dar pe la ceasurile când pe cer apare Calea Laptelui văcarii nu mai au treabă cu cireada, pe care o aduc în sat pe înserat. Ei în acel timp de obicei dorm deoarece trebuie să se scoale f. devreme pentru că înainte de răsăritul soarelui străbat ulițele satului pocnind din bici anunțând astfel gospodarii să-și scoată din grajduri aceste animale. Și primul este puțin neverosimil. Femeile, în general toți oamenii, fac baie în lac în zilele caniculare și nicidecum noaptea | |
| = Re: Despre cele 3 haiku-uri | Dan Norea [30.Aug.11 14:43] |
| Nicolae Tomescu, despre al doilea ți-aș putea răspunde că n-are nevoie de kigo, pentru că este în mod evident un senryu. Dar răspunsul corect este altul, valabil pentru toate trei: Calea Lactee este ea însăși un kigo de vară. Nefiind sigur, am recitit "Între patru anotimpuri/ Vara" de Șerban Codrin și am găsit acolo următorul poem: Foamete în sat - câinii sorbind cu ochii Calea Lactee Despre al treilea, pot spune că nu cunosc atât de bine obiceiurile văcarilor. Dar ce spui tu îmi întărește ideea: văcarul vede atât de rar Calea Lactee, încât a crezut că a vărsat-o cineva în baltă. :) Evident, am glumit și aici și acolo, deci e vorba tot de un senryu. La primul țin cel mai mult. Inițial primul vers suna "marea oglindă", deci mare în loc de lac. Dar mi-am dat seama că poate fi luat drept adjectiv și am modificat. De ce țin cel mai mult? Pentru că în vremuri demult apuse, exista obiceiul ca matroanele să se scalde în lapte, pentru a-și prelungi frumusețea. Ei bine, mi-am imaginat o femeie care a încercat același lucru, scăldându-se în Calea Lactee. Deci nu pentru a se răcori. În particular, am făcut baie noaptea în mare de mai multe ori și m-am simțit minunat. Îți vine să înoți pe dâra pe care o lasă luna în apă. | |