| + Sorin, textul tău... | Emil Iliescu [21.Aug.11 17:50] |
| Sorin, textul tău păstrează printre incipientele note de umor fin, o undă tragică. Pe lângă visele în care ne scufundăm mereu, acolo unde o femeie balcâză și lălâie poate deveni cu ușurință o Catherine Deneuve, palpită și actul existențial, pur, al eclozării unor pui, scame de viață, particule de suflet animal, fără grai și cuvinte. Mi-a plăcut metamorfozarea ta sub carapacea unui melc ce poate ascunde atâtea amintiri sub ea! Finalul, cel în care pasărea neagră își ucide puii, este redat de tine cu paleta coloristică a unui pictor desăvârșit! Sesizezi cu acuitate cât de important este pentru o biată pasăre ca existența puilor ei să fie secretă și nu descoperită de om și de ochiul prădător al aparatului de fotografiat. "Reproșul ochilor rotunzi, privirea neagră de pasăre rănită" nu se deosebește cu nimic de privirea noastră îndoliată atunci când pierdem pe cineva drag sau trebuie să-l sacrificăm pe altarul existenței noastre. Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = multumesc Emil | Sorin Teodoriu [21.Aug.11 19:38] |
| Emil, ai prins ideile asa cum le-am gandit si lucrul acesta ma bucura si contrazice in acelasi timp teoria ca as scrie inchis, ca sunt greu de urmarit. Este al doilea fragment din Povestile scrinului pe care il postez aici, eu si Miruna incercam ceva in tandem, o sa vedem daca si reusim. Sunt multe simboluri pe care le-am aruncat ca din intamplare (o parte le-ai spus in comentariu) povestile sunt mai mult sau mai putin adevarate, ele intersecteaza cursul firesc al intamplarii, iar ideea cu povestile paralele apare din dorinta de a ramane in acelasi registru, in aceeasi proza. Asta explica de ce am ales intotdeauna proza scurta, nu am rabdare sa raman mult timp in acelasi loc. Iti multumesc pentru lectura, comentariu si lumina. | |