| = da | florin caragiu [19.Aug.11 08:57] |
| un text bun, glissando-ul, cu taieturile lui, isi face efectul. e ca o pendulare difuza intre spitalul ca lume si lumea ca spital. melanjul de disperare si incredere in fata destinului, de criza si normalitate, de evocare si perspectivare, mi se pare bine dozat, transmite. basca finalul reusit. | |
| = din principiu | adrian pop [19.Aug.11 10:59] |
| nu-mi plac discursurile oarecum abrutizate, revoltate dar de de o revolta cabotina, nesincera - lirica moderna abunda de ele si de fapt nu spun nimic in plus fata de ce as putea spune si eu vinzatoareai de la butic - fuck the sistem sau, in varianta, viata ne-o ... la toti reformulez, nu imi plac atunci cind sint doar atit in cazul de fata, genul ala de discurs este mult, mult diluat si, mai ales, simplu adjuvant al unui "tragic individual" are rolul de a distrage atentia, din bun simt cred, de la natura si esenta temei este o poezie construita c-un scop precis - acela de a spune, cit se poate de banal, printre altele evident, ca obiectul atasamentului si melancoliei este "ales" absolut aleatoriu (zic banal pentru ca asta-i unul dintre meritele poeziei, si, cred, sper, drumul pe care ar trebui sa mearga poezia moderna - evitarea banalului, truismului, platitudinii in mijlocul lor si prin curajul de vorbi despre ele) nu imi place cum suna "postura minimalista" in poezia asta | |
| = . | Oana Popescu [19.Aug.11 20:37] |
| florin, adrian va multumesc(si nu e doar un mod de a spune) chiar apreciez comentariile voastre) | |
| = . | Iulia Matei [20.Aug.11 02:41] |
| mi-a placut ultima strofa. pe aia o gasesc cea mai catchy dintre toate pentru ca e sincera si simpla si directa...nu ca restul nu ar fi, dar am impresia ca prea se abuzeaza in poem de tot acel univers sanitar cu "ororile" de acolo chiar daca celelalte grupaje conduc frumos spre acel am foarte putini prieteni, personal nu ma prind, nu imi spun foarte multe si nimic nou. cred in continuare ca poemul se sustine prin strofa finala :)...hihi mai trec, iulia | |
| = . | Alexandru Gheție [20.Aug.11 21:54] |
| - îmi place cum încerci aici să găsești corespondențe în alte planuri, alte lumi. reale, firește. penultima strofă e un exemplu aici. și merge foarte bine după "revelația spaimei care ți-a înțepenit în cap"... - după amsterdam, canale, ape mi se pare fain folosit acel "alunecă" în relație cu soarele. :) e ok aici - mie mi se pare un text sincer, curat. adjectivele sunt bine inserate aici, ele ajută, nu apasă. iar starea se creează astfel mai ușor. - sunt și secvențe, să le spun, care nu mă atrag. al doilea grupaj spre exemplu. ori "adoptând o postură minimalistă"... - un rol esențial aici îl are ritmul. se accelerează mereu. cel puțin asta e impresia mea. mai puțin strofa finală. ea e mai calmă/caldă/ușoară. dar de efect... mai trec, alex | |
| = . | Oana Popescu [20.Aug.11 22:53] |
| Iulia, Alex va salut Versul cu postura minimalista va fi inlocuit imediat ce voi gasi o solutie pertinenta. | |