Comentariile membrilor:

 =  da
adrian pop
[18.Aug.11 18:33]
apoi hm
si din nou da
as mai putea sa hamai de citeva ori dar incerc sa evit riscul de a deveni, subit si grotesc, caraghios

chestia in poezia de mai sus, este ca ai reusit un discurs impecabil si curat, in exact locul in care, de obicei, te balbai (nu tu, un scriitor, poet, etc)
ai reusit sa controlezi emotia, sa o conservi si sa o plasezi, aproape inconstient, cititorului (unde cititorul = eu, ceilalati nu stiu ce au receptat dar vad ca-s cam tacuti)
te-ai apropiat foarte mult de firescul si simplitatea, atit de greu de atins in poezie

cind ma fac mai mare, iti dau o steluta
deocamdata astept sa-mi apara comm-ul



 =  @.
Dan G. Dediu
[18.Aug.11 17:58]
Frumos. Nu ar suna mai bine „cum să-și țină aproapele aproape”?Pentru ritm, mi s-a părut că sună mai ok.

 =  k
emilian valeriu pal
[18.Aug.11 18:13]
Am modificat. De dragul povestii celor doi fratiori care-si cauta tatal, care pe mine ma fascineaza si-acum.
Multumesc de semn.

+ naparstoc
florin caragiu
[18.Aug.11 18:13]
imi place mult cum se intretese intertextual povestea, calatoria, dialogurile. in cuvinte se aud ca o bataie de puls tanjirea de a da si a primi, miscarea si nemiscarea... atmosfera este una a intimitatii pufoase, usor depresive, melancolice, absorbind si amortizand parca in lumina difuza si zonele catastrofice... imi place cum faci trecerile intre zone eterogene, usor, de parca ai pasi intr-o camera in alta. mult spor in continuare!

 =  florin
emilian valeriu pal
[18.Aug.11 18:34]
Pe 15 august, inainte sa plec din Gara de Nord, mi s-a intimplat un lucru ciudat. Trebuia sa ma intilnesc cu o persoana pe care nu o vazusem niciodata. In tot haosul acela, n-am avut nevoie de nici un cuvint sa ne recunoastem. Ea e Osa, sora mea de suflet.
Multumesc frumos de apreciere.

+ de ce apreciez eu acest text
Vasile Munteanu
[18.Aug.11 20:22]

pentru că, prin natura eterică a cuvintelor (nu trebuie să fie toată lumea de acord cu mine, eu așa le consider), anulează acestei scriei caracterul de text; spun asta pentru că, în loc de a citi propoziții, în care te interesează în primul rând coerența, aici, citesc imagini; și nu orice fel de imagini; sunt acele mici tablouri de pe ceasuri; spun asta pentru că există nu, unul, ci mai multe ceasuri: unul care a rămas în urmă, unul care arată ora exactă, iar altul care pur și simplu promite; spun promite pentru că acest din urmă ceas nu are cadran sau mecanisme exterioare - îi percepi ritmul sau nu; și toate au un singur ceasornicar; prin urmare, o singură lucrătură; unora poate să placă, altora nu; unii le-ar purta la vedere, alții tăinuit; dar posesorul lor este indiferent la astfel de capricii; pentru că el însuși este un astfel de mecanism.

 =  oda garii de nord
Anni- Lorei Mainka
[18.Aug.11 22:27]
nu esti un olandez zburator, dar stii sa mergi calator , sa iei din pas si vacarm
exact ce trebuie..nu e ciudat ce ti s-a intimplat, e bine ca ai observat si notat.
iar despre Gara de Nord, cladirea ce la multi le-a fascinat copilaria, numai de bine, egal cite papornite mi-au rupt ciorapii.

 =  ce nu inteleg eu aici
Oana Popescu
[19.Aug.11 00:31]
este nevoia de a condimenta acest text cu referinte culturale gen Selma Lagerlof asezate concluziv sau ca un fel de clue textual, cand se putea merge simplu si onest pe o relatare sterila(asa cum se intampla de fapt in strofele 2, 3 si 4-singurele care ar trebui sa ramana dpmdv). Iar finalul daca te hotarasti sa-l pastrezi(si n-am niciun dubiu ca asa vei face, ca altfel unde va mai fi schepsisul poemei) ar trebui macar sa nu mai contina inima aia aruncata in cutia milei pentru ca deja sintagma are efecte contrarii scopului initial(surplusul de emotie devine patetism si impovarare-desi uneori cartea patetismului este seducatoare, nu e cazul aici etc-cred ca stii lucrurile astea, nu le mai dezvolt acum).
imi pare rau daca am reluat vreo idee mentionata mai sus, n-am avut timp sa citesc comentariile celor dinaintea mea.

 =  re
emilian valeriu pal
[19.Aug.11 10:39]
Adrian Pop, abia acum am vazut comentariul tau. Multumesc de trecere.
Vasile Munteanu, ai perfecta dreptate. De cele mai multe ori textele mele le construiesc exclusiv pe imagini, pe mici tablouri, nu pe propozitii.
Ani, nu sint olandez sint baronul Munchausen:). Multumesc si tie.
Oana Popescu, iti respect opinia, dar nu inseamna ca sint de acord cu ea. Citeste te rog comentariul lui Vasile Munteanu.
Oricum, multumesc tuturor ca m-au petrecut prin gara de nord a sufletului.

 =  ~
Cristina Sirion
[19.Aug.11 22:26]
si eu cred ca ar putea lipsi "o inima", poezia s-ar termina perfect cu penultimul vers.

am remarcat: "vagonul mi se părea o groapă comună
în care toți am ajuns acolo din războaie complet diferite
lumina difuză era și psalm și îmbălsămare"

intr-o nota personala, si eu cred c-ar mai trebui rarite trimiterile la diverse personaje. dar asta chiar nu-i o critica.

 =  cristina sirion
emilian valeriu pal
[20.Aug.11 16:44]
Imi pare rau ca trebuie sa o spun.
Oana Popescu sau Ionela Chiru sau cum s-o mai numi e culmea ca are la reco un text care face referinta la.La un film. Nu e acelsai lucru cu un autor? Ipotetic vorbind
Si eu acuma ce-ar trebui sa fac? Am vrut sa intru pe textul ei doar ca sa-i explic asta.
Ca e referinta la un autor ca e referinta la un film sau altceva. E totuna cu ceea ce-mi reproseaza. Iar tu imi reprosezi acelasi lucru desi stii ca ai si tu referinte.
Nu vreau sa fiu apreciat decit pentru ceea ce scriu, viziunea mea.
Imi pare rau ca nu ati inteles.
Macar sa fi simtit ceva.
Voi nu. Voi vretu perfectiune voi taiere ireprosabila a versului voi tehnica absoluta.
Scuzati.
De aia nu mai comentez.
Ca toti scriu in speranta ca vor fi publicati.
Si Oana si Cristina, v-am dezamagit, imi pare rau.



 =  ps
emilian valeriu pal
[20.Aug.11 16:49]
Nu e un gest de orgoliu. Mi se reproseaza ca folosesc referinte de persoane care folosesc referinte, la rindul lor. Eu reprosez doar imposibilitatea de a judeca pertinent. Nu reprosa ceva daca tu nu esti capabil. Multumesc.

 =  .
Oana Popescu
[20.Aug.11 23:27]
-mi se pare exagerata si total nejustificata aceasta reactie a ta la un comentariu relativ benign. Si o sa mai spun un lucru(care probabil te va deranja din nou):diferenta intre referintele textelor noastre este ca eu pot schimba de ex titlul oricand iar structura si sensul poemului nu se modifica in niciun fel in schimb la tine tot textul mizeaza pe asta(deci ar fi imposibil sa modifici ceva pentru ca asa se intampla cand imaginarul se sprijina pe o fantezie scandinava).
Eu inteleg ce vrei tu sa transmiti in poem(as zice ca e chiar prea induiosator)dar nu este de ajuns-ar trebui sa ai receptivitate pt critica/sugestie(indiferent de la cine provine)pt ca acest lucru poate fi extrem de constructiv.

 =  ..
sophie polansky
[20.Aug.11 23:44]
Nu, lasa inima acolo unde e, ca e bine. Si nu e patetic. Altundeva putem gasi pateticul si nu aici; povestea incepe din start asa, cu acea asimilare a romanului, asta e textul, optiunea, farmecul, ideea poetica-regizorala, nu inteleg ce reprosaza Oana. De ce sa nu fie referinta care nu e o referinta, ci o asimilare, e deja cadrul unei povesti care e individualizata de o alta, imbinanadu-se.
Legat de patetism, nu e si nu risca, pentru ca textul parcurge niste praguri bine gradate si punctate, in fiecare firul conduce catre inima, care e vitata pe parcursul povestii. Si de ce trebuie, zic eu sa ramana inima in final, chiar daca pare a interfera cu acea cutie a mila, dubland, efectul nu e de patetic ci de catharsis. Si chiar asta, oricat de pretentios vi s-ar parea, in context, termenul.

 =  er
sophie polansky
[20.Aug.11 23:46]
*evitata, a milei, si chiar asta e

 =  re again
emilian valeriu pal
[21.Aug.11 14:56]
Oana Popescu, daca vrei sa scrii critica literara gaseste o editura. Din 2004, de cind sint pe aici, pe mine ma cheama Emilian Valeriu Pal. Mi-am asumat identitatea, indiferent ca sint o persoana publica sau nu. Si sint mai publica decit altii. Tii cu tot dinadisnul sa-ti reamintesc cererea ta de intrare in club literar? In care ziceai ca vrei sa invetii sa scrii pt ca pe poezie.ro calitatea textelor si comentatorilor lasa de dorit? Mai sustii ca reactia mea e exagerata? Si acuma tu vii sa dai lectiii de cum se scrie, desi tu scrii extrem de slab?(cel putin din punctul meu de vedere). Nu, reactia mea nu e exagerata. Nu suport ipocrizia si infatuarea. Si am zis: la infatuare cu draga inima raspund cu infatuare, draga Ionelia Cristea. Pina la urma e vorba de asumare. Sau asomare pentru unii care vin si se cred mesia literaturii. Nu am pretentii ca oi fi eu poet, dar la Oana Popescu, totul provine din alt punct de vedere: sa spuna, in momentul in caere a intrat pe club ce a spus despre poezie.ro. Iar daca e adevarat atunci ce cauta aici. Feedbackul pierdut? Identitatea schimbatoare? Si te rog sa nu mai intervii.

Medeea, inima oricum o lasam acolo, pentru ca stiu ca nu e patetic. Si pentru prima data iti dau dreptate. Una e referinta, alta e asimilarea.

 =  #
Oana Popescu
[21.Aug.11 16:48]
REACTIE DISPROPORTIONATA AGAIN
Aici nu discutam DESPRE MINE ci despre "Minunata calatorie a lui emil prin gara de nord"(sau asta incerc sa fac esuand lamentabil pt ca vb singura).Nu am nimic personal cu tine(nu fac parte din vreo conspiratie care vrea sa-ti demonteze textele cu orice pret-era doar o opinie peste care puteai trece cu usurinta fara atata dramatism).

 =  nu n-ai inteles nimic
emilian valeriu pal
[21.Aug.11 16:53]
Sint extrem de deschis la critica constructiva. Dar de la cei care stiu sa o faca constructiva. Nu sa-si dea cu pararea din virful limbii. Si nici de la cei care cred ca sint indreptatiti sa o faca pentru ca au ponegrit pe altii. Iar aici nu e vorba de tine ci de calitatea ta de comentator. Cu asta am pus punct.

 =  dragoste și explozii
alina livia lazăr
[21.Aug.11 19:33]
Și mie îmi place mult titlul, Emilian, și nu văd nicio problemă cu el, aș spune că este o dovadă de creativitate, ușor ironic și aplicat realității imediate românești (gara de nord) și, în plus, susținut de text. Mă gândesc doar dacă n-ar fi bine să spui "se AUZEAU bere rece semințe prieteni", cel puțin instinctiv eu așa am citit. Și deși înțeleg resorturile și-mi place, eu văd la final:

în care tot mai rar
cineva aruncă o inimă


, poate pentru că - iar personal - nu vreau pauza aceea dintre penultimul vers și ultimul care, prin respiro, mă face să mă concentrez pe inimă, ci vreau să văd întreaga imagine | a cutiei milei în care tot mai rar cineva aruncă o inimă - o coerență, așadar. Nu știu dacă se înțege ce zic. Dar nu cred că e așa important, se vede oricum, doar un punct de vedere.

 =  emilian, precizari
Cristina Sirion
[23.Aug.11 02:36]
cred ca mesajul meu n-a fost foarte clar. e vina mea.
mi se parea aproape jenant, la o urmarire nu atenta ci chiar oarecare, ca esti unul din autorii mei favoriti asa ca de obicei ma abtin sa comentez. de aceea am si zis ca nu critic "referintele", nu ma deranjeaza defel; intr-o nota strict personala, daca ai fi scris poezia si pentru a o citi eu, as fi avut preferinta asta. asadar ipotetic. un mod de a-ti transmite impresia cuiva care chiar te urmareste cu placere si interes, si nu pentru a pune presiune. presiune as pune in cazuri extreme cand de fapt n-ar avea rost sa pierd vremea.

pe mine nu ma deranjeaza deloc faptul ca reactionezi asa, chiar admir ca iti aperi poezia pentru ca tu nu scrii ci ai curajul sa spui despre tine si o spui foarte bine (spuneai undeva ca tu nu scrii poezie ci povestesti, eu cred ca scrii poezie si povestesti, altfel nu stiu daca m-ar interesa (poate), ori ma intereseaza tocmai de aceea, pentru ca metaforele tale apar surprinzator si redefinesc acolo unde evenimentele/ povestirea au duritatea aceea cotidiana, iar efectul e de multe ori de sfartecare interioara prin acumulare de adevar interior/ exterior, cred).
ca sa fie mai clar ce vreau sa spun, uite:

"din cînd în cînd se auzea bere rece semințe prieteni
controlorul spunea stingeți vă rog țigara

si trecerea la efectul "interior" prin "ma composta pe frunte" (surprinzator facuta, cum spuneam, pacat numai ca trebuie sa disec!):

apoi mă composta pe frunte
probabil eram singurul născut fără stea norocoasă
mi se părea că totul se mișcă în afară de mine"

iar poezia mi-a placut cat alea doua stelute pe care le are si le merita. mai spuneam undeva intr-o nota glumeata ca te urasc, acum ma intreb daca m-ai luat in serios. sper ca nu, nici nu m-am gandit sa verific.
n-are importanta daca ai incredere in mine sau nu, sper sa ai in altii mai priceputi, ce pot sa-ti spun e ca... fara inima aia din final tot mi-ar placea mai mult! (ricoseu de la mult-prea-serioase) :o)

 =  cu inima
Anca Roshu
[23.Aug.11 10:33]
din final, cu martin gascanul si cu inceputul ala de poveste cu 'se facea ca eram', textul asta are de toate, dupa parerea mea.
si fiindca s-au tot vanturat cuvinte multe despre biata inima, mai zic si eu s-o lasi acolo (nu ca m-as fi gandit musai c-ai schimba...), si, intr-un fel, e tare suparator ca nu prea mai poti sa scrii cu/despre inima, fara sa fii vazut putin/mai mult patetic.
mi-a placut poezia ta, curge atat de firesc, nimic fortat, o povestire despre/cu oameni care (mai) incerca sa (se) salveze.
minunata calatorie a lui emil prin gara de nord mi-a facut dimineata ceva mai alba.

 =  ...
Iulia Elize
[23.Aug.11 22:26]
Emilian, iarăși ți-a reușit o poezie frumoasă!


Și ca să spun ceva pe care, sper, îl vei incadra înspre "constructiv", eu aș fi scris, la final, în loc de "inimă", "bănuțul din piept",


îți doresc toate cele bune, să ai poftă de scris!




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !