= cam | adrian pop [16.Aug.11 20:46] |
lung si prea subtil drumul de la maieutica, via cinici (este singura interpretare pe care o gasesc primelor doua versuri, altfel ar fi un nonsens, o absurditate intuila si nu pare sa fie cazul aici) la simbolistica crucii (cu intreaga recuzita cu tot) de aceea doar un elefant l-a putut parcurge neasteptat finalul cu doza lui de simplitate cu tot risc deci, o poezie buna si mai ales una fara elemente de soc sau metaforizari greoaie | |
= personal | Vasile Munteanu [18.Aug.11 10:39] |
nu cred în "absurd"; uneori, ceea ce obișnuim a numi "lege" este numai o convenție, o indolență a provocării; acceptând trimiterile pe care le propuneți, să spunem că acest drum ar fi putut fi parcurs și de o broască țestoasă, dar nu aș fi avut atâta răbdare. în rest, scrisul (dp meu dv) caracterizează pe acela care scrie; uneori, e calm; alteori; impulsiv, din când în când detașat sau oscilant de la vers la vers șamd; pentru că, de asemenea, nu cred în "stil", în esteticul exprimat mecanic. mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre | |
= exact | adrian pop [18.Aug.11 11:03] |
chiar si de o broasca testoasa chiar daca ar fi vorba de ahile am fost nevoit sa apelez la indiciile respective, in special, pentru a rezolva ambiguitatea primului vers chiar daca o apreciez in poezie | |
= . | Vasile Munteanu [18.Aug.11 11:08] |
să spunem că ambiguitatea este una asumată; spun astfel pentru că, inițial, v1 era: "deși trec printre oameni, ei nu mă zăresc", unde, pe de o parte, pronumele repeta inutil substantivul, iar, pe de altă parte, sensul era unul restrictiv, înțelegându-se că doar oamenii nu mă văd; scris astfel, nici eu nu mă văd (de oameni, așa cum nu se vede pădurea de coapci; e o nevedere din interior, nu am vrut să mă plasez în afara mulțimii pe orizontală). | |
= inseamna | adrian pop [18.Aug.11 18:29] |
ca am intuit corect ma refer la posibilitatea, relativ facila, de a evita o ambiguitate altfel, eu am intrepretat usor diferit inceputul poeziei am vazut acolo un demers cognitiv cu dubla deschidere, un fel de repozitionare a celebrei cautari diogenesti (cinicul, cel care cauta un om, in piata publica, cu o luminare in mina) spre sine (nu ma vad - nu ma cunosc) | |
= păi | Vasile Munteanu [18.Aug.11 20:07] |
tocmai aceasta era ideea: fiind conștient de ea (de respectiva ambiguitate), nu am vrut să o evit, dimpotrivă, să o amplific (în scopul valorificării semantice); cât despre Diogene, vizavi de tipul acesta de poziționare față de "ceilalți", îmi vine în minte istorioara în care acesta, Diogene, după ce s-a masturbat, a cugetat oarecum vlăguit: "Ce bine-ar fi dacă și foamea ar trece doar frecându-te pe burtă"; uneori, și reciproca este valbilă - te poți cunoaște, dar nu te poți vedea. | |
= nu am fost eu | adrian pop [19.Aug.11 10:58] |
suficient de clar am sesizat ca putea fi evitata, relativ usor, acea ambiguitate daca nu ai facut-o inseamna ca asta ai vrut si asa trebuia sa fie da, admitind ca cineva se poate cunoaste cu adevarat si pina la capat | |
= numa' de bine! | silviu dachin [27.Aug.11 14:15] |
ultimele doua versuri - sublim! celelalte - drumul pana la sublim. mi-a placut de-a binelea! desi nu pricep, daca tot imi place asa mult, de ce nu am scris-o eu... in fine, viata faina! | |
= Ultima parte... | stela baba [27.Aug.11 21:49] |
,,acum întind din brațe în lateral o cruce ca dragostea să aibă pe unde s-o apuce,, cam greu îmi pot imagina un elefant fie el și alb, îmbrățișând.:) Lăsând gluma la o parte, chiar mi-a rămas scrijelită în minte imaginea crucii din brațele întinse, pentru a lăsa dragostea să se cuibărească în suflet.:) | |
= răspuns împărțit la 2 | Vasile Munteanu [28.Aug.11 06:45] |
uneori "sublimul" se pacurge în genunchi. credința are nevoie mai ales de imaginație (Ganesha ar putea fi un exemplu). sau, ca să dau un exemplu clasic: "credință, voință și puțin praf magic" (Peter Pan). mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre. | |
= unică și | Ottilia Ardeleanu [28.Aug.11 12:37] |
imaculată cruce de poet, o aplecare: "acum întind din brațe în lateral o cruce", o înclinație pe care 3D-ul divin o stabilește anume și în anume "spațiu". și da, "ar putea(-o) chema Maria" "ca dragostea să aibă pe unde s-o apuce"! superb! am recitit cu mare plăcere, Ottilia Ardeleanu | |
= crucea (așa cred) nu este... | Vasile Munteanu [29.Aug.11 10:42] |
...a poetului (sublimă amăgire...), ci numai sensul, gestul, maniera de raportare la. mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre. | |
= poezia asta face cu ochiul încă din titlu. | Alina Mihai [29.Aug.11 11:35] |
fără să știi despre ce e vorba, uite la ce mă trimite titlul... un copil nenăscut, o relație chinuită cu divinitatea, a chema cu sens de a numi sau a striga...trebuie să văd despre ce e vorba! excelentă alegere! și văd drumul crucii, drumul iubirii. sensul sacrificiului. iubirea, ca religie. chipul iubirii, ca icoană. apreciez subtilitatea mesajului, virtuozitatea și curajul autorului și mă mir că nu-i nicio stea aici. | |
= d-ră/ d-nă Mihai | Vasile Munteanu [29.Aug.11 12:26] |
se vede mâna dedată la sinteză; lucru pentru care vă felicit; (fără pretenția epatării), ar mai fi câteva aspecte pe care textul (îmi place să cred că) le propune, dar, în linii mari, v-ați preumblat destul de în voie prin "spațiul construirii" acestui text. mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre. | |