| = Dezcărnarea de carne și dezcărnarea de spirit | Călin Sămărghițan [12.Aug.11 20:03] |
| Dezcărnarea de carne e limpede aici, dar accentul e foarte puternic pe "dezcărnarea" de spirit. Această spirală interioară, vortex "aiuritor", expresiv redat mai ales de retorismul penultimului paragraf, sfârșește calm și limpede, ca o mână întinsă din ape. Mecanisme interioare ale unui laborator alchimic de purificare. | |
| + Oprește-te/apropie-te | Silvia Goteanschii [12.Aug.11 20:05] |
| Loviturile de bocanc sunt și ele niște semne "necesare" de altfel, că trăim ...de asta, se poate renunța la suferințe diverse, că lovitura de bocanc, ca și celelalte pe care le enumeri, le-ar implica direct... Am săvârșit toate păcatele dar de ucis n-am ucis -secvența asta ar putea naște interesante controverse, atâta timp cât vii să ne spui că uciderea e cel mai grav păcat... dacă vine din doar o accepțiune a ta, fie dintr-o alta: religios, sociologic, etc. Și, viermele voinței de putere, o fi "reglabil" mecanismul? apoi, țin să-ți spun ce mi-a plăcut cel mai mult: Uite un prânz pentru foamea ta O lumină pentru orbitele tale”, vers care mă face să cred că aștrii sunt într-o poziție "bună" și înălțimile, de atins, timp cât e vorba de un punct de referință, ales de noi înșine... a citit o fugară, care îi mai dă și ea din când în când semne mamei, că trăiește | |
| = Răspunsuri, | marian vasile [12.Aug.11 20:43] |
| Călin, Mult prea generoase cuvintele tale. Era o simplă secvență „aiuritoare” a trecutului meu. Mersi pentru cuvinte. Iar dacă au născut sensuri – aceasta nu ține de meritul meu, ci de meritul vieții mele, a celor care au compus-o și descompus-o. Silvia, 1. Lovitura de bocanc să poată provoca asfixierea erotică? 2. Zicea cineva că „premeditarea transformă sinuciderea în crimă”. În sensul ăsta trebuie citit pasajul, intențional, iară nu ideatic, formal (literal), ci nu morfologic. 3. În ceea ce privește perversa voință de putere care ne stăpânește pe toți:nu mai am ce spune, poate decât că mi-e silă de cei care admit că ei nu se află sub acest impuls, de sfinții prefăcuți, de pacifiștii aberanții, de hipioții retarzi. 4. Ce ți-a plăcut cel mai mult, nu-mi aparține: vezi tu, viețile noastre sunt atât de impersonale... | |
| = Realitatea învederează cu totul altceva... | Tataru Basil [12.Aug.11 21:47] |
| Mai degrabă aceste versuri sunt o aiureală plăcută.... Fond-super,plin cu retrăiri mereu crescendo însă formă aproape zero. Cu stimă! | |
| = . | Silvia Goteanschii [12.Aug.11 21:38] |
| ziceam de cele enumerate ca ar implica suferinte si pare ca m/am exprimat limpede, apoi am zis implica si nu provoaca .... desi, toate enumerarile, pot cauza, in urma acelui "implicit" de suferință.....o lovitura de bocanc. | |