Comentariile membrilor:

 =  Voiajul spre sine
Maria Gheorghe
[03.Aug.11 02:41]
Prezentarea « Voiajul »-ui îmi pare chiar primitoare, motiv să vin și eu (cam târziu, ce-i drept) cu câteva completări în «joc second»…

Voiajul este o carte de învățătură, scrisă în anii de început ai «post-comunismului». Pe fondul unui voiaj de practică, pe vaporul Neptun, profesorul profită de “ieșirea din cotidianul teoremelor” și intră în libertatea gândului. În joc second, voiajul exterior, Constanța, Hereke, Cairo, Limassol, Sulina (5 porturi, precum fețele dulapului cu 5 uși), susține notele portativului interior, plin cu juliturile unui regim opresiv. Între cele doua planuri se naște un spațiu poetic, în care omul acesta își ia rolul în serios și face niște mărturisiri spre cele bune și de folos sufletelor rătăcite. Mi-ar fi plăcut ca,-n loc de a prezenta «structura cărții», să găsesc citate care să ilustreze că, de fapt, tot voiajul se face spre «rănile României decapitate», în care politica izgonirii cetățeanului din viața cetății, și chiar din țară, se combină cu formarea grupărilor de tip mafiot.

« Spuneai că am scăpat de comuniști. De partidul lor, poate, dar de mentalitatea lor, nu. Îmi pare rău că nici tu, nici prietenul meu din Canada, nu-mi satisfaceți curiozitatea să-mi scrieți despre greutățile pe care le-ați întâmpinat printre străini. Senzația mea este că suntem acceptați mai mult de la distanță. Prin '90, am cochetat și eu cu ideea de a lăsa totul baltă. Acum, cu toate că suntem în partea cea mai gravă a crizei, cred că am făcut bine că nu m-am pripit. Am o infinitate de proiecte, și unele am început să le duc la capăt. Nu uita propunerea care ți-am făcut-o, de a te ajuta să-ți publici scrierile.

Te plângeai că strada voastră conține toate rasele pământului, și Eugen a împrumutat înjurăturile portoricanilor. În plus, îti cere zilnic bani și, cu toate că ți-e frică de faptul că i-ar putea folosi pentru droguri, în final, si după multe ezitări, îi dai. Recunoști că școala românească este o școală bună, cănd vorbești de incultura celor cu care vii în contact. Tu nu uita să-ți menți copiii în cunoașterea limbii române.» (din cele «trei scrisori»)

Autorul, regalist în perioada mineriadelor, fiu de preot în priodada comunistă, este un exilat în propria țară.

Exemplele ar fi multe, fiecare din cele 7 « porți » ale voiajului e deschisă pentru meditație, în libertatea cugetului și pilda Părintelui...

Am zâmbit când am dat de «madeleine», acest «tymp» care aduce un detaliu trecut în cel mai cuprinzător prezent...

O mică «madeleine», și închei cu «o frază», mereu deschisă, care încă mă călătorește :

«Sur l'eau, en voyage vers soi-même
Dédicace:
Mon Dieu, accepte ce livre comme une prière dédiée à l'âme de mon père, en signe de gratitude pour sa sollicitude et ses conseils.

Avant-propos.
La maison, c'est l'espace de l'enfance. Le reste… un voyage.
L'impuissance et la faiblesse se trouvent à l'origine de l'envie et de la souffrance.
En désirant peu, tu obtiendras tout.
La richesse de l'homme se trouve en lui-même, et non à l'extérieur de soi.
Ce qui est en trop pour toi, ne l'éparpille pas! Sois généreux, fais un don!»

*extras de la această adresă :
http://francais.agonia.net/index.php/prose/1800146/Le_Voyage

«... dacă Europa nu ar fi într-o astfel de "fierbere", m-aș întoarce acasă. Aici nu-mi lipsește nimic, decât iubirea. Am parte de toate dar, cel mai mult, am parte de dor.»

Domnul Profesor, mulțumesc !
Maria Gheorghe

 =  ...
Silvia Bitere
[03.Aug.11 10:51]
am citit și eu voiajul. îl am acasă, chiar! fratele meu a fost studentul dumneavoastră cu ceva ani buni în urmă. vă felicit!

 =  ...
Silvia Bitere
[03.Aug.11 10:55]
vreau să spun spun studentul domnului profesor Ioan-Mircea Popovici.
bună critică, domnule Pașa!

+ Ioan - Mircea Popovici -poet al linistii si al intimitatii
Nache Mamier Angela
[03.Aug.11 11:14]
o cronica intransigenta de la poet la poet ,george pasa este o "voce" pasionata de descifrarea cheilor lirice cu un simt critic adecvat
poetul ioan mircea popovici este o natura romantioasa ,un visator lunatic în adevaratul sens al cuvântului:poet al intimității și al liniștii
Ioan Popovici face parte dintre poeții care consideră că nu e necesar să facă zgomot pentru a fi auzit și credibil.
Vocea sa șoptită poartă imagini,gânduri cu care captează lumea dinspre Mare,văzută ca o Mamă Originară :"(apă-foc)tu/fața mărri/celebra Nemesis/ținând în balanță/zilele și nopțile mele/știi bine cum/acolo la Histria/între ierburi înalte/ne ieșise în cale/un șarpe".
Fantome artistice și literare bântuie locurile alese de poet,scrisul său declanșează emoțiile unei experiențe melancolice autentice.
Martir ori ascet poetul se lasă purtat de visări-adevărate duminici ale sensibilității.
Se poate spune că marea este medicul sufletului său,de aceea îl găsim îngenuncheat în fața spectacolului naturii:"pe marginea norilor/pescărușii țipă/venirea zorilor/un pic mai aproape/neînceputul și nesfârșitul/culeg pietre și scoici"
Unealta poetului este Timpul-ciclu infernal,"natural".Poetul se îndreaptă
spre marea dezlănțuită cu simțurile înfipte în foamea de a exista.Poezia sa este uneori un pretext ludic,luminos.Apa-oglindă reflectă un fel de gândire filozofică inițială prin care Ioan Popovici atinge transparența lumii ,se întreabă și ne întreabă : oare la sfărșit am putea fi fericiți?
Este un poet al reflexelor vieții,al umbrelor ,al angoaselor,al fulgurațiilor.
Frumusețea universului îi dictează superbe revelații aproape insuportabile.
In spatele cuvintelor se simte o euforie irezistibilă care îl cunună cu marea:"dincolo de orice poveste/doar întâmplarea/și marea/taina desăvârșită/din acum și atunci/în coordonate polare/nici o schimbare."
Poezia sa spune ceva "de dinăuntru șsi de din afară"are un suflu aerian de briză marină,poezie-zbor care abia dacă mai simte nevoia de a reveni pe Terra.
Această poezie sucită reflecții,avansează pe căi simple ,pudice,roabă al liniștii,al căutării puterii poeziei din destin.
Poetul aspiră la o pace infinită,face un "va-et-vient" între cuvinte și liniște,se lasă purtat de misterul existenței.În aceste poeme Ioan Popovici se face ecoul imponderabilității,cuvântul său oscilează între atracția pentru tăcere și dorința de a se exprima de a sesiza esențialul.
Poetul interoghează realitatea destinului fără a aduce un răspuns .Pentru Ioan Popovici întrebările ramân în suspensie în stropii imaculati ai marii.


 =  "Suferința te înalță atunci când o accepți"
George Pașa
[03.Aug.11 11:30]
Doamnă Maria Gheorghe,
Aveți dreptate că ar fi trebuit să utilizez mai multe citate, mai ales din ultimul capitol, la care m-am referit numai expeditiv. Nu caut o scuză, dar am încercat să mă încadrez în limita a o pagină și jumătate A4 (am depășit puțin, apropiindu-mă de două pagini). E adevărat, stilul meu de a scrie articole se bazează mai mult pe stârnirea interesului pentru lectură, mai puțin pe exegeze ample. Am optat între articol și eseu critic. dacă aș fi scris un eseu, în mod sigur aș fi utilizat mai multe citate. Prin urmare, vă mulțumesc pentru completările utile, mai ales că sunt în asentimentul dvostră prin ceea ce spuneți.
Voi veni aici cu alte citate din lucrare:

"Suferința te înalță atunci când o accepți. Cauți un înțeles vieții când înțelesul este, în primul rând, propria devenire. Nimeni nu va gusta vraja irezistibilă a senzațiilor interioare, nimeni nu va simți exaltarea și beatitudinea, dacă nu se va bucura de iluzie, mai mult decât de evidență." (p. 27)

"Prin tot ceea ce faci, realizezi o trecee printr-un șir de "aproximații succesive". Dacă șirul este convergent, limita sa este Adevărul, dar cum numărul de pași este infinit, la el nu poate ajunge decât Dumnezeu. Cred că noțiunile de Adevăr și minciună, de Bine și rău nu pot fi trstate decât de pe pozițiile unei morale creștine."

Doamnă Silvia Bitere, mă bucură faptul că ați citit cartea. Vă mulțumesc pentur lectura articolului.

 =  *
George Pașa
[03.Aug.11 11:41]
Doamnă Angela Mamier, sunt onorat de acest comentariu detaliat și înstelat asupra poeziei lui I. M. Popovici. Chiar dacă aici mă refer la eseistică, nu pot spune că lipsește poezia din ceea ce spune domnul Popovici. Dar poate fi o anticipare a unui alt moment poetic.

Scuzele mele că nu am răspuns în același comentariu, dar îmi redactam răspunsul în timp ce dvs. scriați.

Mulțumesc!

 =  george pasa
Nache Mamier Angela
[03.Aug.11 13:44]
nici o problema... sunt observatii care existau deja în sertarele mele si pe care nu le-am publicat niciunde
ca atare mi-ati oferit prilejul sa o fac...altfel,fiind în vacanta creierul este mai molatec...

+ despre calatoriile de suflet
Anni- Lorei Mainka
[03.Aug.11 15:01]
Mi-a fost bine, citind despre cum s-a nascut "Voiajul". Un volum de suflet, un volum necesar in peisajul aparent plin al cartilor ce ramin in spatiul cald al inimii.
Felicitari.

+ e o veste
florin caragiu
[03.Aug.11 17:23]
minunată, mă bucur de apariție, o așteptam. Se poate găsi undeva sau comanda cumva cartea?
Felicitări, Mircea, și mulțumiri pentru prezentare, George.

 =  Doamnă Mainka, Florin Caragiu,
George Pașa
[05.Aug.11 10:44]
Vă mulțumesc pentru popasul la acestă recenzie a cărții lui Ioan-Mircea Popovici și pentru însemnele luminoase. E o prezentare târzie a unei cărți din 1994, dar pentru unii dintre noi este deja inedită. Florin, poate îți va răspunde domnul Popovici.

 =  pe urmele lui Neptun (de Schimbarea la față)
Ioan-Mircea Popovici
[06.Aug.11 19:42]
Cartea aceasta am scris-o să scap de presiunea interioară aparută lucrând la volumul „Analiză matematică. Structuri fundamentale” (în seria: Capitole de matematici superioare). Volumul începea cu provocarea: “celor fără fantezie le este permis orice, numai matematică nu”. Lucrând la aceasta, preocupat nu doar de ce scriu acolo, ci mai ales ce se întâmplă cu cei care au de invâțat ce scriam, intrasem într-o zonă cu sfaturi pe teme de abordarea lecturii și tehnici de învățare.

Aici eram când m-am trezit pe vaporul Neptun, plin de rănile unei revoluții confiscate, în care mă nimerisem, ca martor și participant în Timișoara, pe 18 decembrie 1989, Arad pe 19-20, Bucuresti la mitingul de pe 21 și din 21 seara și-n continuare, în Constanța. Neîmpăcat, până astăzi, cu ce se întâmplă cu neamul meu „decapitat”, am făcut un pic de ordine interioară să pot accepta o privire nepătimașă…

Voiajului real, pe mare, i-am asociat războiul interior, pe o spirală multiformă care-n matematică este ceva între radical și logaritmul complex. Pe diferite paliere, cu miraculoase întâlniri, în vecinătatea conului pozitiv, matematic, am găsit coresondentul poetic între “unu”, “multiplu” și “fracție”, iar cu sămânța unității imaginare, am dat drumul la bila albastră-ntr-o permanență în care Voiajul continuă. Portativul, cântecul și latratul de câine sunt vectorii unei spațiu în care din dragostea țărmului cu insula din vecinătate s-a născut peninsularul Tymp, rodador.

De atunci și până acum, generații de echipaje sunt pe urmele lui Neptun. ([email protected])

+ ...
iarina copuzara
[06.Aug.11 23:58]


îmi place că domnul Pașa are nerv, dar și liniște în articolele dumnealui.

iar în coperta de mai sus se află o unealtă a ceasornicarului timpuriu, de care am mare nevoie în călătoria de cititoare pe care urmează s-o fac.

 =  capu-zarei (punem punct prea târziului)
Ioan-Mircea Popovici
[09.Aug.11 09:45]
Pasadia-Maria-Silvia-Angela-Anni-Florin-Iarina

exact 7 sunteti ca-n inmultirea painilor
bila se rostogoleste acum
intru "calatoria de cititoare" (spusa Iarinei)
cu nodul cercului
in triunghiul echilateral


Multumiri celor care-au cerut
ma voi stradui sa trimit porumbeii albastri
cu ce-a fost si ce-o sa fie



s-au limpezit apele
crede-bate si ti se va deschide

sa facem nod aici azi
in jumatatea mica dintre rasarit si acum
si-n jumatatea mare ramasa
porumbeii albastri si-au laut zborul spre adrese

si-ntr-un nou crez
la fel de pur
sa dam
un cal pentru o tura

iti voi trimite-o bucata de Infinit
intr-o mica magie
punem punct prea târziului
si-l facem de acum
prea devreme


ia de aici
picatura din pană
și vindecă-ți o rană

din ecoul tacerii
oda bucuriei


 =  Voiajul"
Elia David
[09.Aug.11 11:49]
O carte care te apropie de sufletul omului, de sufletul lumii... De fapt, o calatorie fara sfarsit...

 =  pentru elia delia (sapte porumbei voiajori)
Ioan-Mircea Popovici
[14.Aug.11 19:02]
am lasat sarbatorile sa vina
de ziua potolirii furtunii
sa-ti spun ca
din VOIAJUL
sunt cei 7 porumbei voiajori
pe care-i gasesti pe orice treapta
din scara fara nume

+ O nouă plimbare
Gabi Schuster-Cărărușă
[30.Aug.11 21:44]
O nouă plimbare veche prin lumea lui Ioan-Mircea Popovici condusă cu mare sensibilitate și pricepere de către același George Pașa, prieten bun al poeziei lui Ioan-Mircea Popovici. Nu am citit cartea și rău îmi pare, dar îl cred pe cuvânt !:)
Nu mă îndoiesc că George Pașa a văzut și subliniat valoarea reală a talentatului poet cu care am plecat în voiaj spre sinele cel adânc și greu de rostit.

 =  voluta
ciutura carmen luminita
[02.Sep.11 09:53]
cu o forta aproape fizica, George Pasa, reuseste, inca o data, sa ne duca in atat de completa realitate (cu granita ei firava spre fictiune) a lui
Ioan Mircea Popovici; pentru neinitiati si necititorii pana acum ai "Voiajului" dezvaluie secretul evadarii autentice in perpetua chemare spre necunoscut, conditia sine qua non a scriitorului;nu este un prea-tarziu al cronicii, George Pasa doar asteptand sedimentarea pur matematica a tympului in spirala multiforma




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !