| = „vreme este destula” | Nuta Craciun [31.Jul.11 14:12] |
| "nu mai e vreme..." si totusi „vreme este destula” vorba lui Stefan Ciobanu, iar pasii trec oricum (prin viata ) important este sa le stim cauta drumul cel bun :) mi-a placut contrastul cromatic: noapte-zi, intuneric-lumina: „trecem prin viață/naturi solare/osândite să trăiască/în noapte” ... imagini picturale dintr-un puzzle in care parca lipseste piesa principala... ma refer desigur la pescarus... la pescarul acela din sange, stii... care a invatat (sau nu) zborul :) ganduri dinspre "lumina" | |
| = acum am vazut semnul de la far | cezara răducu [31.Jul.11 21:02] |
| și orbul care m-a urmărit pe țărm. mergea înainte și desena semnul infinitului pe plajă. azi e duminică și voi face un ritual deadmirație pentru inima mea. mă numesc iulie, așa scria în scrisoare. rara | |
| = urmele zborului (Pașadia ghicește de ce) | Ioan-Mircea Popovici [01.Aug.11 22:36] |
| "acum pot să zic nu mai e vreme să stau să aștept" 1. mulțumiri pentru toate gesturile cu ultima mărturisire de poet de ieri am revenit la prima dragoste începută cu 21 de ani în urmă (lăsând inelul cu chei la izvoare – Pașadia ghicește de ce) 2. într-o lume debusolată în care chiriașii n-au simțul proprietății și prieteniile sunt pe găști puținii fideli crezului lor au zis ieșirea din minciună și prefăcătorie din vrajbă și crimă se face prin iertare și iubire fapt atins de Maria în comentariul ei care în neinspirația unui editor a ajuns la off topic 3. cititorilor mei dragoste curată înălțătoare și întăritoare în toată bucuria și recunoștința 4. "m-am agățat de un vers și-am zburat în lumină" să-i mulțumesc arrei pentru magia primită și Doamnei Crăciun să-i las pana pescărușului de la Nae Motoc intrat cu Nemesis în Ochiul lui Orfeu "din ochiul peștelui urmele zborului" | |
| = Un alt real | George Pașa [02.Aug.11 18:05] |
| Uneori nu mai putem aștepta marea inspirație, trebuie să ridicăm vâsla și să ducem barca dintr-un loc pustiu, fără oameni. Paranteza aceea include totul. Grafic, mi se pare că închide. Poate că două puncte ar fi fost mai bine, mai ales că pune punctul (pe "i") acolo unde îi este locul. Există atâta teamă de lumină în poezia de azi. Cum să fie Lumina clișeu? Și ce dacă s-a mai zis despre "zborul în lumină"? Niciodată nu este inutil să ne aducem aminte de unde venim. Penultima strofă (ultimele trei versuri, de fapt) parcă s-a mai spus de către autor undeva. Și ce dacă? - îmi va zice. Așa-i! oricum, acolo spun eu că este cheia: "din memoria pașilor desculți încălțați trecem prin viață naturi solare suntem osândite să trăiască în noapte" Și totuși, de ce spuneam eu "desculț prin viață"? Poate era "din memoria pașilor desculți". Chiar dacă nu voi ghici cheia cea mai potrivită, poate că ușa se va deschide singură. Sau e deschisă și nu o vedem de întuneric. Dreptate aveți: și în "catacombe" se află ceva aproape de text. ne întoarcem, oare, la vremurile de atunci? Cert este că aici se răspunde răului cu iubire. Și cred că e o primă treaptă a vindecării orbului din noi. | |
| = intre doua orbiri | silviu dachin [08.Aug.11 16:02] |
| chestiune de locatie... si de timp, sa fii la timp acolo... de vedere si mai ales de tacere asemeni mutului vindecat de vorbire. in rest, binecuvantatul capernaum. | |
| = caută omule bun | Ioan-Mircea Popovici [19.Aug.11 16:16] |
| "mai întâi am zâmbit apoi am vorbit și am spus" caută omule bun pe scara fara nume o asteptare în noduri de Tymp | |
| = charmant | Nache Mamier Angela [19.Aug.11 19:28] |
| toata admiratia mea prieteneasca pentru acest deliciios moment de poezie si de complicitate literara ! cine a zis ca poetii nu se înteleg între ei ? | |