| + când țestoasele ies/cu un cântec îndrăgostit | Silvia Goteanschii [10.Sep.11 09:11] |
| m-a atras poezia aceasta, pentru că ai reușit să vorbești despre Totul ca stare a ceea ce este continuu, deși, noi obișnuim să cântăm în versuri Totul, ca stare a ceea ce este efemer... îmi pare de forță această spunere - o înviorare închisă la culoare, mă face să-mi imaginez o lalea neagră ( care se numește neagră, în realitate e de un vișiniu închis ) spre dimineață, când se deschide spre Tot. apoi, strofa 2, ai vorbit despre femei ca nimeni altul :) (n-aveam cum să rămân imună la asta ), despre metempsihoză într-o formă aleasă: unele ceață, altele animal de casă, altele rod într-un aer cuminte din ploaie căutam ceva care "să mă dea pe spate" :) și am găsit ceva și mai și: un șarpe al casei spălat ( bunica avea casă pe malul iazului, lângă pădure, am crescut deci cu broscuțe și șerpi de casă, îs frumos de urâți) și în așa fel am înțeles că e bine să mai privești în urmă, poți găsi poezii de o frumusețe rară, care din păcate, de multe ori sunt trecute cu vederea... când țestoasele ies/cu un cântec îndrăgostit | |
| = raspuns | mihai amaradia [14.Sep.11 11:36] |
| avem a multumi de aici de la targu-jiu zona oltenia nostalgica | |
| = ... | Andreea Juna [14.Jan.12 17:48] |
| Ce-mi place la această poezie: finalul deschis și romantic, atmosfera creată, construcția, într-un cuvânt: totul... | |