| = Periculozitatea ajută la frumusețe sau de ce norbegianul se crede înțe | Călin Sămărghițan [13.Jul.11 10:12] |
| Inspirația ta rămâne cotidianul (”pescuiești în cotidian pești vorbitori”), dar paleta de desfășurare este mult mai largă acum (”ai un acvariu mai mare”). Limitele ”accidentului” de care spuneau norbegienii, sunt cele două accepțiuni: a face s. și a face d. (”limitele între care se plimbă accidentul”). Aici trebe să dai bacu' și cu ăia mari. Ai schimbat și i-ai dat o formă mai academică. Înainte era mai aproape de stilul tău, un fel de reținere de la a te apropia prea mult de contururile fine, totuși subtilitatea, acea privire piezișă care te caracterizează, răzbătea limpede de fiecare dată. Acum i-ai pus cravată, l-ai ferchezuit, i-ai lustruit pantofii și i-ai pus și gustarea în ghiozdan. Asta le-aș putea spune și folosindu-mă de teorii literare, dar nu că ar fi mult prea plictisitor? E mai bun finalul acum, decât cum era înainte subtitlul. Îmi plăcea mai mult Cosânzeana, că era mai rotundă ironia, cu Ileana i-ai dat un brânci și ai scos-o în stradă prea pe față. (Și asta pot s-o spun literar!) Ai renunțat puțin la sobrietatea ”Taxei pe viciu”, dar totuși nu poate fi spus generic, că mă refer aici doar la poezia de față, nu-ți știu altele noi și tot ”Păsărarul” tău îl am în cap. Îți aștept ascunsele deci, da' trimite-le cu o asistentă. Dacă mi-ar fi ”mers în suflet, adânc”, mă străpungea naibii și făceam încurcătură de mațe. Deci Rezumăm: ”Ești periculos, iar norbegienii ăștia îs dați naibii. Iar pescuiești în cotidian pești vorbitori și-acum ai și un acvariu mai mare. Înțeleg între ce limite se plimbă "accidentul", chiar și geneticienii suedezi au descoperit ceva de curând, tot în legătura cu asta. Sunt aproape sigur că și ei ar recomnada ceva outdoors sau cel puțin un costum drăguț de asistentă pentru Cosânzeana.” | |
| = sa zicem ca am incredere in tine si incerc si de-astea | Ioana Barac Grigore [13.Jul.11 16:09] |
| Dane, pe scurt, procesul de dezambiguizare al textului are un cod atat de ofertant, incat, chiar si sub etno-subliminale, il poate descifra oricine, fara probleme. neclaritatea mea era la titlu si orizontul lui de asteptare. toata arta care presupune restranngerea de coduri are - cum le zici tu - sublimnale, tocmai datorita conotatiilor care produc ambiguizarea. in creierii nostri se produc asa, niste mici revolutii, care se straduiesc sa completeze sau sa inlature nepotriveala din matrici. sper ca esti de acord cu asta si nu trebuie sa ne contrazicem pe o tema rezolvata de altii, mai destepti, mai demult. studiez de ceva vreme si subliminalele si semantica titlului, iar acesta este chiar motivul pentru acre am intrat la text, mai precis sa vad unde ma duce titlul si daca este unul onest si cum ai rezolvat tu problema subliminalelor. ca un apendice, pot spune ca, mai degraba, comentariul lui Calin are subliminale, cel putin grafice, precum si comenatriul meu de acum. una peste alta, "subliminalele" tale si-au atins scopul, chiar asa invizibile cum sunt ele (doar stim de la scoala ca nu se vad cu ochiul liber), au adus reactie si feedback, caci doar de-aia exista ele pe pamant, sa te intorci locul faptei, pana descoperi ca nu tu erai criminalul. altfel, eu nu prea le am cu trendu, sunt mai pe vintage. uff, dar si asta e in trend... uite cum m-ai ghicit. | |
| = re | dan herciu [14.Jul.11 07:20] |
| Ioana Barac Grigore, mă gândeam că peste 50 de ani, prin absurd !!, niște elevi de liceu primesc următoarea temă : comentați acest text :)) .. să vezi atunci subliminale!!!. Oricum mulțumesc de încredere și promit că o să scriu mai bine! Călin, mulțumesc. Interpretarea este f. aproape de ceea ce am vrut să zic pe aici.. | |