| = cu o inimă și zece mâini | Dely Cristian Marian [11.Jul.11 00:21] |
| se împart aripi de senin și adieri de cânt sufletesc. ele duc dincolo de timp sau spațiu. poezia salvează un fluture etern. cu bucuria lecturii, cristian | |
| = . | George Pașa [11.Jul.11 15:24] |
| Îți mulțumesc, domnule Cristian Dely. Meritul este al muzei, știu că am scris un text valoros, dovadă că nimeni altcineva nu a avut curajul să comenteze aici, ca și la alte poezii bune de ale mele. | |
| = george | Nache Mamier Angela [11.Jul.11 15:29] |
| un text prea cuminte...clasic... | |
| = Angela, | George Pașa [11.Jul.11 15:56] |
| Nu știu de de vezi clasicism aici, doar nu are prozodie clasică. A, dacă e vorba de armonie și alte cele venite din clasicism, nu văd nimic rău. La fel, nu prea știu ce înțelegeți prin "cumințenie" în poezie. Apropo, să aibă vreo legătură cu acea "întrecere utecistă" de care vorbeam într-un alt text, cu deviza nonpoeziei actuale: "care-i mai nebun e mai poet"?! În mod sigur, însă, cred că vă referiți la puținele mijloace artistice și la lexicul textului, care, trebuie să recunosc, au ceva din neomodernism (nu din clasicism). Cred însă că de acolo ar trebui să reclădim altceva, după eșecul postmodernismului, cel puțin la noi. Îți mulțumesc pentru semnul timid de lectură! | |
| = re-george | Nache Mamier Angela [11.Jul.11 16:09] |
| "frunzele plopului","spiritul ploilor","floarea în par","litere albastre"etc... te citez,tu însuti vorbesti de "cliseul sublim",cred ca limbajul mi s-a parut neobisnuit(la tine)de conventional :quelque chose de "déja vu,déjà connu"), | |
| = . | George Pașa [11.Jul.11 16:30] |
| Angela, înseamnă că nu mai trebuie să vorbim despre plop, despre flori, despre spirit (ne ajung lipsa de spirit a multor contemporani), despre albastru etc. Da, spun "clișeu sublim", fiindcă m-am săturat de mărginirea acelora care văd numai la suprafața cuvintelor, nu și dincolo de ele. Eu știu că tu ai bună intenție, nu te numeri printre detractorii poeziei mele, dar aici chiar așa am vrut să scriu, convins fiind că există și cititori care văd dincolo de semne. | |
| = Erată | George Pașa [11.Jul.11 16:30] |
| "ne ajunge" | |
| = Ritmul poeziei | Liviu-Ioan Muresan [11.Jul.11 17:00] |
| este deosebit. De aici doamna Mamier a intuit clasicismul. Pentru că cintind-o, ai senzația rimei, a curgerii molcome. Dar în spate se ascunde arta poetică. Pentru orice poet starea creată e pătrunzătoare, de aici o invidie, în sensul bun al cuvîntului, o dorință de a putea exprima astfel. Eu așa am simțit. Și, cînd ați zis că e un text reușit, chiar ați avut dreptate. Uneori poetul e mulțumit de scriere. Dacă s-ar întîmpla mai des, cît de des... Intenționam, la prima strofă, să atrag atenția asupra inutilității lui "De-ar fi posibil". Apoi, citind, am pătruns ritmul și m-am liniștit/lămurit. Uneori influența imediatului poate fi negativă. Limitele autoimpuse nu scot valori, ci pseudovalori, șabloane în care ne modelăm prin tăiere. Aici nu e cazul și ar trebui să nu prea fie cazul în creație. Poezia de față inspiră. Prin libertate. | |
| = . | George Pașa [11.Jul.11 17:58] |
| Angela, este normal să nu ne placă tot ceea ce citim. Mie, sincer, nu îmi plac unele dintre creațiile arhicunoscute din literatura lumii, dar nu înseamnă că nu le pot recunoaște valoarea, dincolo de gusturile proprii. Domnule Mureșan, da, există ritm aici, lucru pe care îl urmăresc în cam tot ceea ce scriu. Cam astfel mai putem astăzi diferenția poezia de proză, în condițiile unei narativizări programatice. Vă mulțumesc! | |