| + fără rău | Constantin Enianu [04.Jul.11 21:52] |
| Impresionant și emoționant. Pentru această scriitură mă bucur că sunt tată și bunic, alături de faptul că am fost fiu la părinții care m-au crescut cum au știut ei în legea lor strămoșească. Păcat că ei nu mai sunt, și nu le pasă nici de Coșbuc, nici... de Socrate, ci doar poate de Iisus, pentru că sunt la El. Și pun o semn irizant pentru sensibilitatea din acest text, ce iradiază de viață ce nu face rău nimămui. | |
| = Bunicului Eni | Adriana Gheorghiu [05.Jul.11 06:45] |
| Motanul Tom, care există cu adevărat, a aflat de steluță. A zis că-ți mulțumește și se bucură că vine de la un bunic, pentru că, dupa părerea lui, bunicii stabilesc standardele lecturii pentru nepoți. Da. Asa e. Viața e întotdeauna bine venită. | |
| = Aventurile Motanului Tom... prea dezlânate | Dragoș Vișan [05.Jul.11 15:08] |
| De fapt acest eșantion dintr-un proiect al d-stră cu motanul Tom nu poate fi numit proză. De ce? Pentru că n-are nici măcar legătură cu literatura pentru copii. Ar putea fi rostit doar la radio. Este un mic eseu de popularizare a Iernii pe uliță. Existau poate soluții. Dar n-ați uzat de ele. Gheorghe Pituț a scris, încă de pe vremea lui Ceaușescu, un roman-basm protestatar, Aventurile curajosului motan Maciste, apărut pe la editura Sport Turism în 1987, reeditat la Cartea Românească în 2006. Acolo da, motanul are calitățile unui șarmant bărbat. Știe să se bage printre prietenii stăpânului-autorului său - (un poet Gh. Istrati parcă și un pictor renumit, Pucă), ar vrea să se-nsoare, fură salam de la vecini, ajunge în mari pericole, se dezbracă de blană (mai mult pe jumătate). Nu aceasta e calea lui Tom! | |
| = răspuns | Adriana Gheorghiu [06.Jul.11 23:53] |
| Motanul Tom răspunde lui Dragoș Vișan După ce v-am citit părerea, m-a dus gândul la companiile ce produc “cat food”, care nu întotdeauna scot pe piață ceea ce ne place nouă, motanilor. Toate conservele astea cu conținut ademenitor și frumos etichetate de pe rafturile supermarketurilor nu sunt destinate chiar tuturor pisicilor. Ce-i mai trist e că unii stăpâni de pisici iau mâncarea de pe raft fără să citească cu atenție etichetele…și uite așa ajung să încurce “însemnările” cu “aventurile”. De la D-na Gheo pentru Dragos Visan Sunt convinsă că numai din greșeală ați nimerit în grupul de cititori destinat “Însemnărilor Motanului Tom”. Sigur ați încurcat motanii…. | |
| = .... | cornel marginean [18.Jul.11 23:00] |
| Se pare ca trebuie sa am adresez in mod egal si unui motan si unei doamne. Textul l-am citit cu mare placere. Dincolo de relatarea picanta a poeziei fiecare cititor se vede copil si fugind prin zapada, doar daca nu a facut asa ceva vreodata: nu. Mai e ceva special pentru mine: Iarna pe ulita este prima melodie pe care am invatat-o la chitara, cred ca am uitat multe-multe melodii dar pe asta :nu. De aceea cu orice ocazie ma bucur de aceasta poezie. Este interesanta, chiar foarte, pasiunea de a scrie povesti: probabil ca singura categorie literara care va dainui pana la capatul literaturii va fi ,,povestea,,. Mai ales spusa frumos. Pana la urma nu m-am adresat nici motanului si nici doamnei ci asa in general. Oricum, am fost curios sa vad ce scrieti, avand in vedere comentariul d-vs lasat asupra ideii din povestea cu imparatul si invatatul. As fi incantat sa scrieti o poveste celor mici despre ideile de acolo. Astept sa o vad! Sunt convins ca veti gasi pentru ei esentialul :) Sa-mi dati de stire. cu prietenie | |
| = Cornel Mărginean | Adriana Gheorghiu [20.Jul.11 07:27] |
| Cred că va trebui să inițiez un “contest” pentru o poveste cu un asemenea mesaj, sugerat de dumneavoastră, între mine și Motanul Tom.:) Și apoi prin simplul fapt că credem că “povestea” este eternă, deja un lucru “esențial”se afirmă. Mulțumesc pentru lectură. | |
| = semn... | Petruț Pârvescu [24.Jul.11 02:00] |
| *** am citit cu placere. n.b. interesanta abordare. povestea, ca subiect de mesaje, nostalgia, mirajul viu, empatic. cu prietenie, | |