| = am cititi această poezie invers | Mihaela Popa [03.Nov.11 06:45] |
| și cu mici modificări, cu speranța că nu supăr, spun doar o părere. "voi poposi in dulcea si nesfârșita Arcadie a inimii făgaș spre a găsi de va fi ultima dată când soarta va fi să se zbată voi rătăci până ce drumul voi găsi voi merge si acolo unde încă omul nu e dus și voi umbla prin lumea largă voi căuta ceea ce simțurile umplute de preaplin, n-aduseră cugetului. cu minte deplin așezată voi căuta să găsesc în simțiri mă voi lăsa cuprins de o simplă si neuitată armonie mă voi lăsa cucerit de simplitatea primilor oameni ce-n vechime, în basme, întreceau știința. veacul ascuns să dea începutului meu și al nostru vechi căi făurite cu mut glas, cu tăcute silabe să fac din pământuri un nou adăpost rostirii am să îmi suflec mânecile, am să îmi vând inutilele rosturi. nu caut să umplu talere cu inutile valori ale semenilor la goana nebună a vremii pun stavilă vrerii de-a fi cel dintâi deși știu că-i deja târziu și nimic, nimic, nu mai e viu. aștept primăvara cu suflul bolnav al firii, mă doare ultimul rost lumii nu ii închin ode deșarte când lumina-i se stinge incet nu ii dau prinos din ceea ce nu e al ei." Cu plăcerea lecturii, Mihaela | |