| = frică | Iulia Matei [16.Jun.11 02:59] |
| îmi place cum ai dezvoltat aici ideea care apare în textele tale cum că frica e mai presus de moarte fain cum începe, direct, deschis, te bagă în miezul acțiunii ca într-o conversația care e deja în derulare „dar ce tare ar fi o groapă comună în care să nu mai fiu singur/ carnea mea să se topească în carnea ta/ oasele mele să se înfigă în moalele acela al putrefacției/ sângele să bolborosească între noi ca o pânză încinsă” - uite aici un concept interesant, dacă am sta toți morții la grămadă ne-ar fi mai cald și mai familiară moartea „pentru că eu aș crește acolo cumva/ aș aduna inimi la nimereală până aș da de tine/ aș tăia întunericul în două în trei în oricâte cu marginea lor din solzi de lumină tăioasă” - fain aici cum se face trecerea de la decadența aia la sentimentul mutual, la dragoste adică, și îmi place că e un salt lin și delicat care se continuă firesc cu strofele de dinainte. poate aș mai reduce din „de”-uri, se repetă prea mult și e puțin deranjant „apoi ne-am trezi celălalt. chiar în colțul opus precum un val care se umple pe sine cu apă. apă și pești.” - da, e simbioza necesară, până și în moarte e nevoie de doi. fără pe sine, e suficient un val care se umple cu apă, sună prea gramatical cu pronumele ăla acolo și e în plus îmi place trupurile roase de somn...eternul somn :) poate puțin cam mult carnea care se desprinde în lame subțiri, sună prea mortuar și bacovian finalul e bun cu teama asta care se prelungește până la iubire ok, mai trec, iulia | |
| = poemul | Ottilia Ardeleanu [16.Jun.11 13:49] |
| autoîncurajator! moartea umăr la umăr cu moartea, ca simbol al solidarității în viața de după. atitudine eroică, de victorie asupra fricii - "mai presus de moarte". interesantă ideea și bine strunită această singurătate a morții. nepatetică stare și, totuși, de o trăire atât de puternică încât să spui: "și frică mi-ar fi doar să te iubesc"! Ottilia Ardeleanu | |
| = . | ștefan ciobanu [16.Jun.11 22:20] |
| dezlanat. acel luuunga nu isi are rosutul. ''singurătatea morților. cred că morții sunt și mai singuri.''(sic!) de la ce tare ar fi o groapa comuna incepe alta poezie. total diferita. | |
| = . | Alexandru Gheție [16.Jun.11 22:28] |
| iulia - wow!! ai vrut să bați recordul la comm-uri agonice? eu mă bucur că ai poposit aici așa mult. mai ales că ți-a și plăcut textul :). o să-ți răspund și eu cum pot mai bine :) - ai citit fain textul, nici nu era greu să aflat mesajul - dacă deranjează acele "de"-uri, cu siguranță că voi reduce din ele :) - pronumele acele e preferatul meu, nu văd nimic gramatical. dacă ar fi să aleg între toate formele pronominale, apoi fii sigură că pe ăsta l-aș alege :) - a se desprinde în lame subțiri nu e nimic forțat, e doar un soi de... exfoliere, de decojire, doar că am numit-o altfel . he he, bacovian zici. dar e ceva super să mai fii bacovian în era modernă :))... mulțumesc și... mai treci :) ottilia - fain spus - solidaritate în moarte :). mă bucur că ți-a plăcut textul, că nu e ceva patetic, ceva dulceag :). mulțumesc și... mai treci numai bine, alex | |
| = . | Alexandru Gheție [16.Jun.11 22:36] |
| ștefan, ai scris când răspundeam, de aia revin ce să spun, mă bucur că mai treci pe aici :), chiar dacă scriem, cel puțin în ultima perioadă total diferit... - cred că ai dreptate la acel luuungă. chiar nu știu de ce am scris așa. - eu scriu mai dezlânat, așa îmi place mie. - nu văd nimic greșit la cele 2 versuri. - firește că sunt 2 texte. nu neapărat total diferite, doar au un punct comun. e greșit? eu nu cred, după acel "dar" poate urma ori(și)ce... :) alex | |
| = Intuirea și pipăirea corpului celuilalt de dincolo | Dragoș Vișan [16.Jun.11 22:52] |
| O intrare în mormânt și-un episod terifiant al iubirii de tip fantastic. Mie îmi place senzualul discurs thanatic. Are precedent și la Blaga, și la Ivănești, și la Eminescu (Demonii, Cezara). | |
| = tare | Dely Cristian Marian [16.Jun.11 22:58] |
| așa îl văd eu: "doar frica mai brruută decât moartea fântână fără fund singurătatea. cred că morții sunt și mai singuri. și mai speriați decât viii singură frica mai presus de moarte dar ce tare ar fi o groapă comună/ carnea mea să se topească în carnea ta/ oasele mele să se înfigă în moalele acela al putrefacției/ sângele să bolborosească între noi ca o pânză încinsă pentru că eu aș crește acolo cumva/ aș aduna inimi la nimereală până aș da de tine/ aș tăia întunericul în două în trei în oricâte cu marginea lor din solzi de lumină tăioasă apoi ne-am trezi celălalt. chiar în colțul opus precum un val care se umple pe sine cu apă. apă și pești. dar nu n-am mai fi singuri. și frică mi-ar fi doar să te iubesc" cu scuze pentru ajustări, spun că este de efect mai viu :) | |
| = . | Alexandru Gheție [17.Jun.11 08:41] |
| dragoș - mulțumesc pentru trecere. mă bucur că a plăcut discursul thanatic :) cristian - o să țin cont de toate sugestiile, mulțumesc alex | |
| = frică | Mirică George Răzvan [17.Jun.11 15:48] |
| Uite un poem pe care eu l-aș fi văzut la texte recomandate.Poemul curge ,chiar până în mormânt și descoperă un nou fel de frică,mai complex decât cel de la începutul poemului. | |
| = . | Alexandru Gheție [17.Jun.11 21:40] |
| mulțumesc, george. mă bucur că ți-a plăcut. mai treci :) alex | |