| = O reîntoarcere la izvoare | Stancu Leliana [30.May.11 14:49] |
| Amintiri din copilărie, spuse cu nostalgie („Cucul se auzea cântând minunat în pădurice. Fluturii își roteau aripile alegând petalele măceșilor înfloriți de curând. Cărăbușii zburau prin preajmă și mai cădea câte unul, greu, pe pământ. Și soarele, un soare cald și plăcut, îmbia totul la o liniște și o bucurie ca-n sânul lui Avram!”) si umor („fata cea mare s-a măritat nu prea bine, vaca își pierduse laptele”), povestiri care ne amintesc de anii tineri, de părinți, de satul natal. Cât de săraci am fi, fără aceste repere sfinte ale vieții de copil și ale vechilor năzbâtii, ce răzbat prin timp, postament temeinic pe care viața noastră s-a înălțat treptat. O lectură plăcută și, în același timp, o reîntoarcere la izvoare. Violinne | |
| = Pentru Leliana Stancu | Viorel Darie [30.May.11 17:44] |
| Va mulțumesc pentru că ați găsit, chiar și în acest text imperfect, elemente care să reinvie nostalgiile din copilărie. Cu o mică remarcă: „fata cea mare s-a măritat nu prea bine, vaca își pierduse laptele”, poate acum pare umor, dar atunci numai umor nu era în casa bieților bunici. Cu respect Viorel Darie | |
| = De la vrăjile Samantei la vraja obcinelor Bucovinei | Dragoș Vișan [30.May.11 19:11] |
| M-a vrăjit pe mine descrierea frumuseții pădurii. Ingenioasă soluție, scurtătura fiind una a minții agere. Și bunica l-a îndrăgit pe Niculăieș, dar a crezut și în puterea vrăjitoarei de lângă peștera lui Daniil Sihastru. Apropo, am fost de multe ori la Putna. Îmi închipui că locul copilăriei autorului nu-i departe. Mai sunt de făcut niște rectificări, cum ai și observat. | |
| = Preocupat de autenticitate | Viorel Darie [30.May.11 21:18] |
| Dragoș, îmi pare bine de regăsire. Scriind acest text, eram așa de preocupat de autenticitate, încât am uitat că textul mai trebuie să fie și cizelat perfect. Mă voi concentra să mai rezolv unele imperfecțiuni de exprimare. Mulțumesc de aprecieri. Da, drumul din Moldovița până la Putna se face în vreo opt ore. E un drum frumos, pe plaiuri de munte. Timp să ai. Cu mulțumiri Viorel Darie | |
| = Povestea | Despina Alexandru Ioan [05.Jun.11 16:16] |
| în sine are destul haz încât să placă, însă pentru a deveni cu adevărat o scriitură literară cred că ar trebui să vă îndepărtați cumva de întâmplare, așa cum s-a petrecut ea cu adevărat. Păstrați esențialul, scheltul și clădiți împrejurul lui. Ar fi mers și o mică morală inserată în povestioară (că rețeta a funcționat chiar dacă acel cărbune a fost procurat într-un alt mod, ori dimpotrivă, că n-a funcționat și că se caută o cauză pentru asta etc). Descrierile sunt destul de reușite, însă există mici asperități la nivelul frazalității. P.S. Bine v-am regăsit. | |
| = In multe privințe aveți dreptate | Viorel Darie [06.Jun.11 15:16] |
| Bucuros de regăsire pe acest site. Aveți dreptate, din afară se văd mai bine neajunsurile acestei scriituri. Era utilă și o concluzia, recum că nici n+a folosit, nici n+a stricat cărbunele adus. Doar co bunica și-a liniștit conștiința, pe când tata și-a încărcat-o cu un fals. În prezent am scris mai multe asemenea povestiri cu care vreau să scot un volum de povestiri din satul natal. Simt că există o datorie aproape sacră de a nu denatura acele amintiri, care sunt și o memorie colectiva a satului meu de odinioară. E drept, o reconstituire poate fi făcuta și bine și rău, asta depinde de talentul povestitorului. Poate ar trebui să las la dospit aceste texte, dupa schimbarea sezonului altfel simți lucrurile. Vă mulțumesc de preocuparea constanta de creșterea mea ca artist al scrisului. Cu simpatie Viorel Darie | |