| = Eul el-izat | Dragoș Vișan [05.Jun.11 23:03] |
| Un decupaj al realității psihice masculine, în curburile primejdioase pe care le poate lua anatomia iubirii fără speranță. Interesante sunt și burghiul și grafierea lingă (poate intenționat scris așa în loc de lângă). Cele două ipostaze arată că bărbatul și femeia ar fi de obicei în contratimp, ori coasta adamică poate fi o verigă lipsă din mitul androginului. Coasta - primul trup feminin iubit - îl agață multă vreme pe bărbatul ce nu renunță ușor, nici după ani, la o ispită. Agățat de coastă, marinarul se întoarce odată. Sau navighează - urât obicei! Poemul ar trebui remarcat. Pentru că propune ruperi sintectice discursive, o detașare și-apoi, concomitent, o revenire în propria minte. Eul devenit un el și elul ajuns la eu - ideea e genială, nu știu cât de originală. Sper să-ți aparțină deplin. | |