| = semn | Ioan Barb [17.May.11 21:59] |
| "mâța își înmoaie lăbuța în ultima lacrimă depusă pe trepte după plecarea stăpânului și treptele se tot afundă, se tot îngroapă una pe alta." O imagine deosebită aceea a treptelor care se afundă în pământ, îngropându-se una pe alta. De fapt pietrele sunt oameni, se nasc și se îngroapă reciproc. Este povestea oamenilor. | |
| = nimeni nu mai face niciun pas înapoi | Iulia Matei [18.May.11 15:26] |
| da, mi-a plăcut tot cap-coadă :) există unitate, poemul nu e fragmentar și își păstrează traiectoria de la început până la sfârșit „nimeni nu mai face nici un pas înapoi când nu se mai vede nimic înainte” l-am perceput un fel de motto al textului - în moarte, da, nu se mai vede nimic înainte și nici nu mai poți da înapoi apoi „Moartea se bălăcește în noi, apoi ni se așează pe claviculă să-și tragă sufletul.” e iarăși o imagine tare sugestivă și puternică mai trec, iulia | |
| = ceasul rău, | Ottilia Ardeleanu [18.May.11 20:33] |
| pisica neagră! bun scenariul, bine gândite personajele și rolurile lor. poeticul începe din titlu. Ottilia Ardeleanu | |