| = Un text | lupu ionut catalin [16.May.11 03:14] |
| foarte bine scris în opinia mea {am râs nu de mult și la Zooistorii (23) cu același patos--ba chiar l-am citit cu voce tare unui prieten pentru o mai bună însuflețire}, tragicomedia avânt întotdeauna un deznodământ trist, fatal pentru conștiința patriotică (la cei care o mai au), dar și o morală, ce m-a dus involuntar cu gândul în cazul de față, la următoarea fabulă: o vulpe înfometată vede câțiva ciorchini de struguri atârnând pe un spalier de viță de vie. A încercat toate trucurile pentru a pune laba pe ei, fără succes însă, fără a-i ajunge. În cele din urmă dezamăgită plecă zicând în sinea ei: ”Strugurii sunt acri. Și eu care credeam că sunt copți!” Cele bune, Cătălin, | |
| = lui Ionuț-Cătălin Lupu | Dragoș Vișan [16.May.11 16:46] |
| Nu știu dacă vulpii îi mai vine pofta după o vreme să se mai întindă după aceeași struguri care se vor coace, bineînțeles, în final, pentru revoluționarea saltului ori săriturii în înălțime în cadrul aptitudinilor speciei sale, dar să nu se întâmple cumva ca noi să mai scăpăm de actuala putere abia când o face plopul pere și răchita micșunele, adică la Sfântu Așteaptă. Poate o vrea Domnul să vină Sfântu Așteaptă anul acesta, nu neapărat la alegerile de anul viitor. Orice e mai bun decât ceea ce-i acum. Mulțumesc pentru impresie! Te invit să mai îmi lecturezi scrierile. | |
| = . | alexandru moga [16.May.11 17:50] |
| opinia mea este ca acest text are o gramada de clisee ramase ca sechele dupa dictatura nu aduce nimic nou doar o jelanie si o nostalgie dupa vremurile cand unii erau mai egali decat altii democratia nu este nici pe departe un sistem perfect dar asa cum este el imperfect il prefer dictaturii spunea patapievici in de ce imi displace nationalismul nostru": "Noi definim bucuros sentimentul național prin invocarea măreției trecutului. La Eminescu, în celebra invocație lirică, România are un trecut (mare) și un viitor (tot mare). Nu ni se spune ce prezent are (sau merită) România. Această lipsă este decisivă și ea marchează orientarea riguros paseistă a naționalismului românesc. Pentru noi, prezentul pur și simplu nu este obiect al sentimentului național. Deoarece însă tot ce se face pe lumea aceasta își începe ființa prin intermediul prezentului, indiferența noastră față de prezent văduvește naționalismul românesc de orice eficacitate publică și politică. Altfel spus, indiferența noastră față de mizeria în care trăim nu este metafizică (cazul indiei: naționalismul indian ar putea consta din ocrotirea shambalei) ci este complacere, bălăcire, inadecvare. Mecanismul prin care mizeria de acum este acceptată în schimbul fetișizării unui panteon istoric de operetă de ieri și a unei prezumtive grandori de mâine nu este, în fond, decât o banală compensare psihologică, tipică sufletelor slabe și nevricoase, incapabile să privească realitatea în față. Pentru că adorarea bigotă a unui patriotism de operetă este o formă de slăbiciune, naționalismul românesc îmi displace. Dimpotrivă, deoarece iubesc firile tari, orgolioase și realiste, nu îmi pot da acordul decât pentru o formă de patriotism crud, lucid, necruțător, axat pe prezent și pe eficacitate politică. ~~~ Deoarece ne refugiem, atunci când ne iubim țara, în trecut, noi românii avem o concepție inadecvată despre viața publică în act, adică despre politică. După modelul fetișizat și nerealist al vremurilor voievodale, noi credem că măreția României se poate realiza fără politică, deoarece, ne imaginăm, voievozii nu făceau politică, poporul își iubea conducătorii și totul decurgea de la sine. Această viziune, inutil să o mai spun, este puerilă și nu are raport nici cu realitatea prezentului, nici cu cea a trecutului. Nu mai puțin, toate naționalismele românești au văzut în viața politică (partide, parlamentarism, etc…) una din cauzele coruperii României. Din acest motiv, naționalismul românesc, deși din punct de vedere verbal foarte patriotic, a fost mai întotdeauna dăunător intereselor reale ale României, care, nu are dreptul să ignore niciun patriot, pot fi realizate numai prin politică. Tot disprețul față de politică a constituit alibiul acomodării noastre cu formulele de guvernare care ne-au alterat demnitatea. Faptul că am rămas insensibili la alterarea demnității noastre prezente este una din consecințele proastei așezări față de realități a naționalismului românesc. Pentru că puțin îi pasă de demnitatea ființei mele individuale și prezente, naționalismul românesc îmi displace. Nu iubesc decât ceea ce stimez și mă înalță." si are dreptate nimeni nu este egal nici macar in fata lui dumnezeu si mai spun - pragmatism & duritate; lupta in jungla; lupta pentru supravietuire; cine este slab piere | |
| = lui Alexandru Moga | Dragoș Vișan [16.May.11 19:13] |
| Domnule Alxandru Moga, te invit să-mi mai lecturezi odată această zooistorie 24. Sunt indicii clare că sunt împotriva dictaturii neocomuniste portocalii. Ai înțeles de-a-ndoaselea. Poți citi și alte bucăți din această serie de Zooistorii, ca să vezi dorința de-a trăi liberi precum animalele. Nu în falansterul portocaliu de astăzi. Cine e tipul din care ai citat atât de generos? Eu nu citesc așa ceva, nu fac niciun fel de politică. Sunt apolitic. Așa că mă simt deranjat de citate entuziaste din te miri cine, care au pretenția de-a lămuri ori a face apropouri despre te miri ce. Un comentariu poate fi susținut prin propriile argumente, nu prin purtători de cuvânt cvasinecunoscuți. | |
| = . | alexandru moga [10.Dec.18 14:27] |
| nu exista apolitism cine sustine asa ceva ca ar fi apolitic este ipocrit toti facem politica vrand nevrand textul de mai sus este unul politic si inca un text politic foarte angajat spre stanga la fel cum nu exista ateism la fel cum nu exista libertate egalitate fraternitate la fel cum nu exista doi oameni la fel la fel cum nu exista egalitate de sanse - nici la nastere macar - daca te nasteai in bangladesh? hm? sau in india unde un inginer cu doctorat este dispus sa plece oriunde in lume pentru un salariu de 50 USD / Luna de ce textul de mai sus este unul politic? simplu: "Mai bine se trăia pe timpul lui Stalin, Roșu Împărat, măcelarul din Piața Roșie - cum i se spunea." "Timpul se întoarce, fanariotismul este din nou la modă astăzi în Țara Românească. Măcar dacă ar merge banii care ni se iau mereu din salarii – în proporții duble, triple față de zeciuială – spre o înflorire viitoare a statului care n-a fost turcit prin tributul de sânge al celor de dinaintea noastră… Dar nu, ei alunecă pe de lături, risipiți, ori puși la păstrare în bănci străine de către noii fanarioți căftăniți de împăratul noului Țarigrad, Traian al II-lea Baraba ori Basaraboul, cică ultim os roman din Basarabi." "Acest chit va cere viața lui Traian al II-lea Țărigrădeanul, pentru a-i lăsa pe copiii țării acesteia să trăiască. Marginile, circumferința lumii aparțin astăzi lui Dracul de Bă, acestui Băse întunecat. Dar în centru stă tot Dumnezeu, Care îl lasă încă să-și mănânce în continuare coada, cu zimți cu tot, aruncând flăcări de rachiu contrafăcut din botul său spurcat. Acest animal este mai Bine înfipt în cele patru vânturi chiar prin puterea lui Vântu Boreu și cu aripile arhonților demonilor. Dar va veni timpul revenirii celorlalte vânturi bune, pe care le știm de la Homer: Notos, Euros și Zephyros. „Theogonia” spune că vânturile sunt fiii lui Eos și ai lui Astraios, ai Aurorei și ai cerului înstelat, iar după „Nopțile atice” ale scriitorului latinității târzii Aulus Gellius, toate cele patru vânturi se numesc Eurus, Auster, Aquilo și Fauonius - după cele patru părți în care-i împărțit cerul. Ele vor lua locul Crivățului Boreu care bate actual în toate zilele anului." cred ca sunt suficient de concludente citatele nu poti sa negi ca faci politica nu poti sa spui ca esti apolitic | |
| = completare | alexandru moga [16.May.11 19:52] |
| am spus din cine am citat mai repet odata numele marelui necunoscut un semidoct un retard in opinia ta Horia Roman Patapievici - "De ce imi displace nationalismul nostru" intr-adevar patapievici nu este pentru oricine e greu digerabil cand ai un vocabular de 300-400 cuvinte si trebuie sa stai sa-l citesti cu dexul | |
| = Drumul spre centru e unul teologal și apolitic. Re Al. Moga | Dragoș Vișan [16.May.11 22:12] |
| Îți mulțumesc foarte mult că m-ai luminat. patapievici. Un tinerel despre care Herta Muller a avut numai cuvinte bune de spus în ultima vreme, ca și despre Sorin Antohi. Viziunea este exclusiv cea a teologiei populare, dacă n-ai observat. Când va ajunge cuțitul la os poate va fi o răsculare a întregii naturi. Nu mă interesează la urma urmei dacă ții cu actualul regim sau cu alții, pe care îi consideri mai altfel. Să-i ia nea Dracu pe toți! Adică să încăpem odată și pe brațe mai bune, bineînțeles sub un conducător nici nestângaci, dar nici prea dreptaci. | |
| = . | alexandru moga [17.May.11 04:29] |
| vad ca nu am cu cine dialoga eu iti aduc argumente ma chinui sa-ti explic si tu ai fantasme de genul "Drumul spre centru e unul teologal și apolitic" spre care centru? daca vorbesti ca nu faci politica? doresti o societate condusa de biserica? exista una singura si ea se cheama Iran - nu iti doresc sa ajungi acolo sa vezi paradisul teologal si apolitic parerea mea: in capul tau este o mare confuzie nici tu nu stii ce vrei despre patapievici nu are rost sa vorbim din moment ce ai auzit de el de la herta muller aici pun punct | |
| = ... | radu stefanescu [17.May.11 09:17] |
| nu știu dacă exemplarul ăsta din serie merge ca text umoristic (eu unul, scuze, n-am reușit să rîd deși m-am căznit), cred că cel puțin la nivel de intenție aduce a pamflet sau, ținînd cont de abundența detaliilor biografice, a citatelor și a inserțiilor istoric-documentare gen wikipedia, ar merge ca o struțocămilă gen eseu-jurnal-personale. oricum, din perspectivă strict politică, e cam școlăresc, asta ca să nu zic pueril de-a dreptul. altfel e prolix, plin de divagații obositoare și detalii nerelevante, și în general, stufos ca un pom de Crăciun. ca să dau numai un exemplu, zi și mie de ce crezi că mă interesează pe mine, cititorul, cine, cînd și de ce ți-a făcut cadou ceasul ăla Pobeda. pe scurt, așa cum am mai zis-o pe undeva, stilul, simbolistica facilă și construcția în general, ilustrează la fix un anumit risc al lecturilor excesive. | |