| = o gară vetustă | rechesan gheorghe [07.May.11 08:25] |
| o poezie ca o întrebare prelungită, trecînd cu bine ca un marfar pe șine peste imaginile băncilor verzi, a bărbaților adormiți, peste colecții de ziare musai zdrențuite, galbene și pline de praf dintr-o ipotetică haltă a sensibilității auctoriale. Dacă întrebarea existențialistă e retorică, în genul epicității seci retorice, iar buzele iubitei de pe peronul cu ciocan pneumatic localizat pe partea atriilor, ibricul de cafea cît un cazan de locomotivă(motivînd insomniile eului liric prin cantitatea de cofeină îngurgitată(sunt ecletic-electrice,dacă ditamai cordul e taman o morișcă de platină iar în final printre cuvinte de carne(metaforă proteinică de-a dreptul riscantă)se strecoară ca un clu ruginit rememberul unui dictator ruginit(o tempora, o more, ce locomotive poetice ne-împingeau atunci pe treptele afirmării?!) atunci eu pot admite că am citit un poem izbutit sub toate aspectele energofage ale tenderului poetului care l-a semnat! | |
| = erata | rechesan gheorghe [07.May.11 08:27] |
| ca un clu ruginit, rememberul unui dictator bîlbîit... | |
| + iubirea: un picnic la marginea drumului | Marina Nicolaev [07.May.11 11:01] |
| Un poem de carne ce stie sa cante "peste chipurile/Bărbaților adormiți, singuratici" despre ceea ce viata insasi se stie e doar "umbra si vis". Ma duce nu stiu de ce cu gandul la paralela interesanta a liniilor de tren ce se ating virtual la orizont. Un picnic la marginea drumului (ca un picnic neprevazut al extraterestrilor - vezi Arkadi si Boris Strugatki) unde intotdeauna, ai nevoie de o calauza, un stalker, pentru a ajunge intr-o zi si a ti se implini toate dorintele. Dar, din ceea ce cladim cu atata staruinta, afectiune, sinceritate si de ce nu? naivitate, stim deja, se alege doar vantul ce isi "Plimbă tăcut praful și pulberea"... Poezia este, putem spune, deja construita prozodic de o maniera tip Mircea Florin Sandru. Liniile de forta generate au o energie speciala, cantabila, retorica si ma duce cu gandul la un show-man literar de excelenta. Frumos! ...Bineinteles, despre volumul promis cu dedicatie candva, in alt veac, doar pe mail-ul pe care il aveti. | |
| = Marina Nicolaev | Mircea Florin Șandru [07.May.11 21:45] |
| Marina Nicolaev, întâlnirile cu dumneavoastră pe feluritele site-uri literare au fost, pentru mine, întotdeauna benefice. Aveți o bunătate, o comprehensiune și un simț al cuvântului înnăscute. Am învățat din dialogurile cu dvs ce înseamnă să dăruiești fără a primi neapărat ceva în schimb. Pentru mine sunteți, metaforic vorbind, unul dintre îngerii mei păzitori. God bess You. În ceea ce privește ultimul meu volum de versuri, "Fața ascunsă", apărut anul trecut la Editura Eminescu, el așteaptă, cu autograf, o adresă către care vrea să călătorescă. | |