| = . | nica mădălina [15.Apr.11 22:35] |
| e ceva in neregula in strofa doi cu temporalul, adica si de la un timp si uneori. as renunta la de la un timp apoi, in strofa de sfarsit, as renunta la simteam, e subinteles ca perspectiva e a celui ce spune si pana acolo. in plus, a verbaliza simtirea, tocmai acolo unde ar trebui sa fie climaxul, ii ia din tarie. | |
| = re- Nica Mădălina | Ioan Barb [15.Apr.11 22:48] |
| Foarte bună sugestie. Am operat modificările. Într-adevăr, este mult mai bine. Mulțumesc. Cu prietenie, ioan | |
| = ... | Cristina Cirnicianu [16.Apr.11 15:27] |
| frumos, sensibil "tata strecura cerul sub nuc îl trecea printr-o sită deasă se depunea ca un strat de făină" superbă imagine ai reușit să aduci aici, aproape de inima cititorului, trăiri, percepți, într-o atmosferă rustică sănătoasă. "mama murmura un descântec venea primăvara pe furiș ne primenea frunțile", merită laude :) cu plăcerea lecturii, Cristina C | |
| + Momentul acesta hieratic... | Emil Iliescu [16.Apr.11 17:19] |
| Momentul acesta hieratic, al spălării rufelor în Săptâmâna Patimilor, umple poezia de un aer vechi, ca un duh de pădure poposind printre oameni. "Mama nălbea rufele într-un trunchi de salcie". Căci numai ea, salcia, poate plânge într-o săptămână mare ca acestea. Adeseori noi, oamenii, furați de grijile vieții, trecem prin durerea acestor zile nepăsători. Atenți, poate, doar la detaliile ce ne privesc direct, ca simpli oameni. Cenușa și leșia, cele două ingrediente străvechi, ce alungau macula de pe fața rufelor, vor împrumuta sub claritatea undelor râului strălucirea ce va lumina trupurile celor ce le vor îmbrăca. "Tata strecura cerul sub nuc". Truda lui se materializa în palmele-i grele de muncă și sudoare. Dar tot mama găsea remediul bătăturilor dureroase sub oblojirea aghiazmei purificatoare, atât pentru suflet, cât și pentru trup. O poezie izvodită dintr-o aducere-aminte ce lăcrimează uneori sub spuza acelor vremuri, ale copilului inocent și pur. Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = re/Emil Iliescu | Ioan Barb [16.Apr.11 21:50] |
| Vă mulțumesc. | |
| = Referitor la poezia de față: | Nicolae Sorina [18.Apr.11 20:26] |
| ”mama râdea apoi îi obloja bîtăturile din palme cu un colț de năframă stropită cu apă sfințită” subliniază exact dragostea pe care i-o poartă. Toată poezia este minunată. Sorina. | |
| = re/Sorina | Ioan Barb [21.Apr.11 11:08] |
| Mulțumesc. Ești binevenită în această pagină. Cu prietenie, ioan | |