= mereu primăvară | Alexandru Gheție [16.Apr.11 01:04] |
”Bătrânul acela avea ochii tăi, ca și cum ai fi lipit abțibilduri pe geam sperând să oprești lumina să-și vâre razele pe sub piele oprește-ți tremurul buzelor și nu mă întreba de ce în cupa mâinii tale stângi e mereu primăvară” - e un final bun, mihaela... - eu nu prea văd însă relația titlu-text, mă gândesc că ai vrut să mergi pe vizual, pe ideea de ochi, apoi să dai culoare, să colorezi spațiul... - îmi plac imaginile, felul în care construiești pornind de la o imagine, cum o lași să se așeze... alex | |