Comentariile membrilor:

+ las
Veronica Valeanu
[04.Apr.11 11:46]
emotie, Florentina.

 =  genistul și explozia clipei
Daniel Bratu
[04.Apr.11 16:22]
cu obiectivitate și filon introspectiv, textul emoționează – paradoxal, fenomenul exploziv care este iubirea sfârșește sub semnul grenadei –
revelația din final, cu soldatul Ristea la pupitrul de povestitor, parcă aruncă cenușa din pumn



 =  Veronica, Daniel
Vă mulțumesc și, desigur, aștept și observații/ obiecții.
Până și eu m-am emoționat în timp ce l-am scris. Povestea e una inventată, dar trăirea e autentică.

+ Pe când un roman?
Dan Norea
[04.Apr.11 17:20]
Lăsând la o parte forma, o proză bună poate stârni în cititor mai multe reacții:
- amintiri, când se adresează memoriei; semnul distinctiv este "uite ce bine descrie ceea ce am simțit și eu într-o situație similară";
- întrebări sau chiar un tumult de gânduri, când se adresează minții;
- emoții, când se adresează inimii.
Ei bine, textul de față stârnește toate aceste reacții posibile.

Mai întâi, ne reamintește fiecăruia dintre noi perioada tinereții, a dragostei pure, în care timiditatea se împletea cu speranța, în care visai cu ochii deschiși, în care ți-era dor în fiece minut în care erai altundeva decât împreună cu persoana iubită.

Mai apoi, îmi amintesc faptul că, citind despre diverse fapte de eroism, terminate sau nu cu propriul sacrificiu, m-am întrebat la vremea respectivă: "Oare eu aș putea?”. N-am aflat răspunsul și, credeți-mă, nici nu-mi doresc să-l aflu.

În sfârșit, cel mai important, textul de față stârnește în noi emoții. Aici există mai multe niveluri:
- emoția brută, spre care tind telenovelele și filmele indiene, care doar că n-au un dirijor care spune "acum scoateți batistele";
- emoția evidentă, pe care o vânează unele din filmele americane și echivalentele lor literare, utilizând rețete clasice;
- emoția subtilă, care nu este un scop, ci un efect necăutat cu tot dinadinsul.
Textul lui Florinel, după mine, poate fi încadrat în această ultimă categorie.

Dar, revenind la formă, trebuie să recunosc faptul că are un mare rol. Emoția nu poate apărea folosind fraze stângace. Florinel ne dovedește că are deja un stil matur, rodat în atâtea contacte cu publicul pe de o parte, cu criticii pe de altă parte.

Iată că se anunță începutul unui nou volum. Dar mă întreb (și cred că nu sunt singurul): pe când un roman?


 =  Pe când un romaaan?
Te referi cumva la un cetățean al Romei? :) Ce-ai, Norică? Eu de-abia am scăpat de presiunea unui așa-zis roman (Scrisorile lui pește), dornică să mă întorc la prima mea iubire - proza scurtă, și tu visezi romane? Nu cred că va fi cât de curând. Sau mă rog, când/ dacă va vrea Dumnezeu. Eu vreau, tu vrei, noi vrem, voi vreți, mai rămâne să vrea și El. Nu știu, sincer. De altfel, cum remarca domnul A. D. Rachieru, romanul cere „oase tari”. Ale mele încă-s fragile.
Textul acesta va face, probabil, parte din viitorul volum de proză scurtă - A unsprezecea poruncă.
Îți mulțumesc mult pentru comentariul atent și elaborat, pentru steluță și pentru prezența și cicăleala ta constantă:) Roman, auzi!

 =  O scriitoare
Gârda Petru Ioan
[04.Apr.11 20:27]
O scriitoare în toată puterea cuvântului. Nu comentez mai mult, dar cred că textul acesta este impecabil. Îi văd locul într-o carte de limba română. Ar face educație. Felicitări!

 =  Petre, ispititorule!
Ce faci, Petrică, mă ispitești cu statuia? Ne, ne, ne, nu mă sui! Că, dacă aș face-o, de a doua zi, n-aș mai putea să scriu două rânduri, darămite un text. Dar trebuie să recunosc că m-a bucurat comentariul tău, așa cum mă bucur ori de câte ori ceea ce născocesc eu place acelora care citesc, fiind acesta un semn că simțim la fel. Îți mulțumesc de înștiințare! (Și, dacă-mi pui o pilă la MECT să mă bage în manual, facem câștigul pe din două:))

 =  "Te cert"
Nicolae Diaconescu
[05.Apr.11 11:50]
Proza e bine scrisă, are toate ingredientele pentru a ține cititorul captiv, mă intrigă doar faptul că te lași furată de modă cu un titlu în engleză. În limba "dacă", asta pe care o vorbesc până și basarabenii, succesul ar fi fost același, sau poate nu, era nevoie de o bomboană cu sclipici pe coliva locotenentului Vasea.

 =  .
igor cladov
[05.Apr.11 17:49]
Fad si siropos. Textul e atat de plictisitor incat se prabuseste grandios in el insusi.

Genul de proza care poate captiva mic-burghezele dupa masa de pranz.

Telenovelistic, lipsit de expresivitate, teribil de plat si mult prea patetic in ceea ce transmite.

Nu am nimic personal cu autorul si sunt convins ca poate mai mult de atat, insa astfel de texte mediocre nu justifica accesele de entuziasm.


Presupun ca voi fi la off …desi m-am referit strict la text :)

Salutari.

 =  respect
Anni- Lorei Mainka
[05.Apr.11 17:15]
proza aceasta, intelegi, aceasta si nu alta, m-a salvat azi, de la multe alte patzanii, mi-a inmuiat gindurile, m-a linistit, m-a bucurat, m-a scos din sentimentul de om pierdut printre rotzile infernale ale unei societati grabite si materializate...da, sufletul, el e cel pe care trebuie sa-l salvam, cel putin un pic in fiecare zi, si daca nu al nostru, atunci al altuia, sau al lui, al ei....
si asta ai facut acum, l-ai salvat pentru o vreme pe al meu....

scrii tare bine, da, tare bine, ai o masura in cit si cind sa intinzi elasticul vorbelor....
bravo

 =  Nicu al Popii, Anni a lui Mainka
Nicolae, vai ce m-ai certat! Și acum mă resimt. Ceartă-mă, Nicolae, că merit. Nici eu nu agreez (asta ca să nu zic că nu pot să sufăr) titlurile în engleză. Chiar mă gândeam până să văd comentariul tău cum aș putea reintitula textul acesta. Dar nu de modă m-am lăsat furată, am vrut să zic de acel SOS. Asta e, inițialele, ne place sau nu, vin din limba engleză. Puteam să zic în română (dacă, mă rog:) - Salvați sufletele noastre, dar atunci nu mai era SOS, ci SSN. Ia să-mi spui tu mie cum traduceai morse asta? Că, dacă nu mă înșel ai fost pe la transmisioniști (ori nu ești ing. electronist?). Tare-mi e că, dacă nu bați trei puncte - trei linii - trei puncte, nu pricepe nimeni ce vrei să zici:)
Hai, dă-mi o sugestie de titlu! Și ia să te cert și eu: tu de ce nu mai scrii? Că tare bine le ziceai într-o vreme? Și, dacă tatăl tău a fost popă, de ce te cheamă Diacon-escu, și nu Pop-escu? Mai vrei? Mai am:)

Anni, vorbele tale mă apasă. Mă bucur că am salvat, cum zici, pentru o vreme sufletul tău (chiar fără să știu ce fac), dar nu trebuie să fie doar pentru o vreme. Hai, te rog, fii mai optimistă! Eu știi ce fac atunci când sunt supărată rău, rău? Scriu proze umoristice (nu-i umor negru, chiar îmi reușesc!). Cu alte cuvinte, când nu are cine să mă înveselească, mă înveselesc singură, scriind... Ia pune mâna pe stilou sau pe tastatură și scrie! Eu îți citesc toate textele și mă bucur, mult mă bucur.

Vă mulțumesc, dragii mei!

 =  Cladov
Eu sper să nu fii în off-topic, și părerea ta trebuie expusă. În ce mă privește, răsuflu ușurată. Abia dacă ți-ar fi plăcut m-aș fi îngrijorat și m-aș fi întrebat ce nu e-n regulă cu scrisul meu. Nu dezvolt. Îți mulțumesc pentru înștiințare și ești oricând binevenit. Dar te previn că la otrăvuri sunt mai pricepută decât tine. Cred că te-ai prins că sunt inginer chimist:) A, și nici eu n-am nimic cu comentatorul, cu atât mai mult cu cât am convingerea că atâta poate.

 =  dănilă
igor cladov
[05.Apr.11 21:24]
Florentina,

Știu ca acum îți sunt antipatic dar poate că îmi vei da și tu dreptate peste ceva timp când, recitind textul (dincolo de nostalgia care te va lovi poate) îl vei găsi și tu la fel de anemic pe cât îl găsesc eu astăzi. Mai ales că vrei să-l publici într-o carte. Presupun că ți-ar plăcea ca viitoarea carte să fie cumpărată și de cititori care nu-ți sunt rude sau prieteni. :)

În umila mea opinie de cititor total neavizat, bucata asta de proză (cel puțin în stadiul actual) pusă într-o carte nu ar face decât să îngroașe teancurile de maculatură. Dar...să mă ajute cerul să mă înșel când spun asta. Spre comercializarea cărții tale peste 100 de bucăți.
Deși mi-e tare milă de copaci. Se doboară în 3 minute. Cresc în 30 de ani. :)

Un comentariu negativ la adresa textului nu înseamnă otravă. Otravă ar fi dacă aș face atacuri la persoană. Cred că nu am alunecat pe această pantă. Nu te cunosc dar presupun că ești o persoană ok. Cel puțin așa vreau să cred. Nu mi-aș permite așadar, să te stropesc cu vitriol :) Mai ales că m-ai avertizat că ești chimistă :P

E doar o părere care se referă strict la text și nu la autor. E un atelier și se presupune că interacționând (chiar și negativ – atâta timp cât, repet, nu se fac atacuri la persoană) userii vor avea ceva de câștigat. Plus că de cele mai multe ori , elogiile gratuite nu ajută cu nimic la evoluția unui autor.

Ps : comentatorul va putea „mai mult” în momentul în care va remarca la textele tale ceva „mai mult”. Până atunci acceptă-l așa cum este, al draq și cu argintu viu pregătit :)
Și să fii sigură că atunci când va fi cazul voi fi primul care va face o reverență în fața textului tău.

Te pup și nu te încrunta din pricina unor astfel de fleacuri. Tot răul spre bine să fie :)


 =  Dragă,
Mai e puțin și-mi devi simpatic. Și am motivele mele să nu-mi doresc asta:) Așa că eu tot cu vitriolul pregătit. Nu am nimic cu părerea ta, e foarte bine că ți-o spui. Atâta doar că nu sunt de acord cu ea. O să râzi, dar eu chiar cred că am scris un text bun. Dacă despre altele am dubii, cu ăsta n-am (desigur, cu micile retușuri pe care va trebui să le fac). Și nu e deloc telenovelistic. Nu mi-o lua drept îngâmfare, nu e asta. Nici dorință de a mă contrazice cu tot dinadinsul. Pur și simplu, mie îmi place acest text. Indiferent că e scris de mine sau ar fi fost scris de altul. Sigur, depinde f. mult și de pretențiile cititorului. Probabil tu ești unul cu pretenții mari. Și e bine să fii așa.
Cât despre cărțile mele, nu mi-a trecut niciodată prin cap să le vând. Obișnuiesc să le ofer. Așa că nu-mi fac griji dacă sau nu se vor cumpăra vreodată.

 =  Florentina,
radu stefanescu
[05.Apr.11 23:36]
să fiu iertat, dar textul aduce mult prea tare cu un fișier pps care a circulat anul trecut pe net. mă rog, o fi mai vechi - genul pe care îl găsești dimineața la birou cînd deschizi mailul.
acum nu mai știu precis dacă acolo ea sau el moare prima/primul și în ce condiții, dar de murit se moare sigur, astfel că scrisoarea prin care el/ea cere îi mîna (îi mărturisește iubirea) ei/lui nu mai ajunge la destinatar, de unde rezultă o morală gen carpe diem pe fond abundent lacrimogen.
oricum era după o schemă clasică de hollywood, cu final previzibil după primele 2 slide-uri, dar cu muzici și poze frumoase.
dacă vrei să-l vezi, cu siguranță îl mai am pe undeva.
sigur, poate fi o coincidență, oricum, nu te-aș sfătui să ieși vreodată pe hîrtie cu el...

 =  Radu Stefănescu
Nu știu despre ce pps e vorba și nici nu vreau să-l văd. Nu prea am răbdare să urmăresc pps-uri, când primesc, de regulă le șterg. Mai vizionez când îmi atrage în mod deosebit atenția titlul. Oricum, mie textul mi-a fost inspirat de cu totul alte lucruri simțite/ trăite. Nu obișnuiesc să-mi iau subiectele din alte surse scrise/ filmate, etc. Dar sigur că pot exista asemănări. Nu-i nimic nou sub soare. Important e nu ce spunem (de la Iisus încoace, noi nu mai avem ce să adăugăm), ci CUM spunem.
Mulțumesc de sfat, presupun că bine intenționat. Mă îndoiesc însă că îmi va folosi.

 =  florentina
Cristina Sirion
[06.Apr.11 00:34]
am citit cu atentie textul, ma intriga indeobste textele controversate pentru ca uneori sunt chiar bune si mi s-a parut ca exista si-un fel de critica pentru neincadrare in vreun stil mai neconformist sau lipsit de oarecare rage - posibil sa ma insel pur si simplu, tatonez.
de aceea, pot sa-ti spun c-am pornit sa-l citesc aproape convinsa fiind ca-i un text bun. nu stiu daca-i bun sau nu.
mi s-a parut insa dulceag, din punctul meu de vedere slabut scris, aproape naiv. nu previzibil, in sensul ca nu mi-am imaginat unde va duce, dar dezamagitor - mi-a creat impresia de compunere libera.
n-am intentionat nici cea mai mica rautate, sunt convinsa ca scrii foarte bine si dealtfel poate ca nici n-am dreptate, tu vei face o medie si vezi ce-ti va iesi in final.

 =  florentina loredana danila-debut
Nache Mamier Angela
[06.Apr.11 08:31]
text scolaresc,fara stralucire,departe de exigentele unui text narativ
începuturile în proza sunt uneori dificile
fondul nu este suficient ,este nevoie de o stiinta a formei

 =  Mulțumiri
Cristina, Angela, vă mulțumesc pentru opinii; le atașez la dosar.
Cristina, totuși n-am înțeles cine rage în textul meu? :)
Angela, despre al cui debut în proză vorbim?

Devine din ce în ce mai amuzant, chiar mi-ați înseninat ziua.

+ Felicitari
nicolae bunduri
[06.Apr.11 09:09]
Ai un stil bine format, stapanesti bine firul naratiunii si al evenimentelor, starnesti curiozitatea cititorului deci creezi o proza atragatoare Ca atare ai de la mine un bonus

 =  SOS
mihai nedelcu
[06.Apr.11 09:42]
Nu e genul meu de text asa ca nu ma pot veni decat cu o mica observatie extrem de tehnica si neliterara. E incetatenit ca SOS inseamna Save our Souls dar nu vine de aici. A fost introdus de nemti. Mai multe date pe: http://en.wikipedia.org/wiki/SOS

 =  Nae Nunduri, Mihai Nedelcu
Nae, îți mulțumesc pentru aprecieri și bonus - cum zici:) Binevenit, ca de obicei, scurt și obiect.
Mihai, mă documentasem și eu pe această sursă, așadar aflasem că acest cod a fost inițiat de nemți, dar tot n-am priceput că reprezintă, până la urmă, inițialele. Oricum , am preferat, din motive lesne de înțeles, să merg pe Save our souls (mai erau și altele gen Save our ship, etc.). Mulțumesc, oricum, de semnalare. Și de ce spui că nu e genul tău de text? Numai pentru că nu scrii în genul acesta? Fii serios, că nu e neapărată nevoie să te pricepi a face ceva anume (respectiv a scrie un anumit gen), pentru a-ți da cu părerea, uneori chiar ca un expert. Exemplele abundă. Tu, oricum scrii proză, chiar dacă din cea umoristică. Oricum, genul care se scrie cel mai greu.

 =  :))
Nae, tot se apropie Paștele, om te-ai făcut. Scuze de "botezare".
Ar mai fi niște erori: scurt și LA obiect; CE reprezintă și nu că reprezintă.
Graba, văzul, etc...

 =  Plin de emotii, frumos!
Viorel Croitoru
[08.Apr.11 20:01]
Sensibil frumos si plin de emotii de sentimente Si cănd scrii așa nu conteaza plus-minus un kil de virgule, diacritice si alte... critice!
Uite ca mai sunt si scriitori sensibili!
Am citit-o cu sufletul... Multumesc, felicitări!

 =  Viorel
Îți mulțumesc pentru că mi-ai spus despre reacțiile stârnite în tine de acest text. Și te asigur că mai sunt destui scriitori sensibili. Trebuie numai descoperiți.
Cu prietenie,
Loredana

 =  Mai bine o iubire intensa decat o mie de forme goale.
Viorel Darie
[18.May.11 17:49]
Aceste emoții nu pot fi ticluite dacă nu ar fi fost intens trăite. Aici s-a pus accent pe sentimente (reale). Forma, de asemenea, este impecabilă. Că asemenea povești au fost nenumarate pe lumea asta, unele exprimate în scris, altele nu, asta-i o altă discuție. Mai bine o iubire sinceră, decât mii de forme goale. O floare este superbă chiar dacă mai sunt un milion ca ea pe lume!

Cu respect

Viorel Darie

 =  Trăirile
Marin Preda spunea într-un interviu, întrebat câtă realitate și câtă ficțiune sunt în opera sa: „Locurile, oamenii, întâmplările sunt inventate. Trăirile sunt toate adevărate”. Cu aceste cuvinte mi-aș defini și eu textul acesta, si nu numai pe acesta. Chiar dacă se știe că atunci când „inventezi” nu ai cum să o faci 100%. Dar ideea e că accentul trebuie pus pe trăire.
Îmi place tot ce ai spus mai sus, Viorel, și îți mulțumesc pentru cuvinte.
Și da, „Aceste emoții nu pot fi ticluite dacă nu ar fi fost intens trăite”.
Cu același respect,
FLD

+ Cum se spune numai în basme...
Ghinea Nouras Cristian
[05.Jul.11 16:11]
Gratie unei directionari discrete, dar binevenite, am descoperit aceasta proza-bijuterie. Nimic de retras din acest text, nimic de adaugat, firesc, dar totusi magic, infrigurat, inocent, dureros, adevarat. Viata, pe scurt, viata. Dragostea adevarata, surprinsa in miezul ei, in secunda aceea eterna, irepetabila, la care unii viseaza si sapte vieti, fara ca ea sa apara. Fara inflorituri de text, fara "fite" artificiale, fara englezismele la moda... Daca ai sparge textul asta si ai incerca sa-l faci la loc, l-ai face tot la fel. Mi-a placut enorm, sincer. Ceva inefabil, de neatins. Si, stii? - uneori, e mai bine sa nu atingi... Ramai cu visul, cu acel "si daca?...", iar asta poate fi destul. Te hraneste toata viata, pana la adanci batranete, cum se spune numai in basme. Ciudat, poate fi si asta un happy end...

 =  Noru
„Daca ai sparge textul asta si ai incerca sa-l faci la loc, l-ai face tot la fel.” Să știi că exact aceeași senzație o am și eu. Faptul că tu ai apreciat acest text, pentru mine contează enorm. Nu știu dacă era cazul s-o mai spun, dar tu ai fost întotdeauna un „barometru” pentru scrisul meu. Sau cum să-i zic? „Scrisometru” :) Și da, poate că acel „și dacă” lasă uneori o senzație mai caldă decât dacă...
Îți mulțumesc!




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !